Posts Tagged ‘romania’

Acesta este un ghid in 3 pasi simpli de urmat:  cum sa scapi de prietena cu probleme la mansarda:

In primul rand se ia una bucata prietena plecata cu sorcova care-ti face viata un calvar. Asta e simplu, se afla deja in dotare.

Pasul 1:  O anunti ca ai castigat la loteria vizelor Green Card de SUA.

Pasul 2: Astepti reactia ei garantata de isterie – in timp ce stai impasibil pe canapea si te uiti pe CNN sa te acomodezi cu stirile si limba.

Pasul 3:  Dai de baut la cativa prieteni in cinstea minunatei vesti ce-ti va schimba viata si pe ea nu o inviti.

Te intorci acasa si descoperi, fara emotie sau surpriza ca nu mai ai nimic in apartament, dar esti LIBER si poti sa-ti vezi linistit de viata chiar si in Romania daca nu ai castigat pe bune o viza de state.

Pentru cei care au castigat un loc la rame in marea galera sclavagista americana, le doresc multa bafta si ne vedem poate odata la NY intr-o dimineata la ora 6 alergand bezmetici in Central Park pentru a fi in forma maxima la jobul ce ne va manca sanatatea si mintile 12 ore zilnic.

Live the american dream the romanian way…

Central Park

Image via Wikipedia

Sunset Over Central Park NYC

Image by JohnBrody.com via Flickr

Acest documentar si concluzia extrem de ingrijoratoare nu trebuie ratate si luate in deradere de nici un om inca intreg la mansarda. Ecologisti sau nu trebuie sa incetam sa ne gandim numai la noi si la progeniturile noastre. Consumam mai mult decat poate indura sa regenereze aceasta planeta si procesul este irefutabil. Daca nu ne domolim din aceasta cursa de mai mult si mai repede prin orice mijloace…

Avem o viata, aceasta afirmatie poate este adevarata sau nu, nimeni nu stie cu certitudine, dar aceasta incertitudine nu ne da dreptul sa secatuim si sa ne batem joc de ceea ce ne este oferit gratuit de planeta. Daca de cei din jurul tau cu siguranta nu-ti prea pasa, ca doar esti roman in Romania, poate te sensibilizeaza gandul ca odrasla ta nu va mai cunoaste NICIOADATA gustul adevarat de rosie de gradina sau parfumul unei capsuni proaspat culeasa dupa ploie.  Totul se intampla deoarece TU ai decis ca plasticul este cool, ca avem nevoie de 3 masini desi suntem 2, ca ne trebuie un nou LCD in baie, desi declari sus si tare ca nu te uiti la TV.  Cumparam lucruri de rahat de care nu avem nevoie indoctrinati de reclamele unei societati de consum care nu vrea decat sa-ti ia si ultimul sfant din buzunar si astfel sa te transforme intr-un sclav cu guler alb, costum de firma, masina puternica, nevasta siliconata si copii cretinoizi ce nu mai stie sa vorbeste romaneste. Succesuri succesive boule.

Mai avem o sansa, dar suntem prea ocupati cu joburile noastre de rahat de la care primim salariile si mai de rahat cu care trebuie sa achitam impreumuturile facute pentru RAHATURILE  de care defapt NU AVEM NEVOIE.

Priveste acest documentar cu ale lui 2 ore, daca nu esti prea ocupat sa devii urmatorul milionar din aceasta tara de 23 milioane de patroni. Investeste aceste doua ore in tine si gandeste-te cate lucruri simple poti face pentru a economisi energie si cat de usor este defapt sa faci bine.

Gandeste-te ca un simplu gest al tau si al altora, insumate inseamna enorm de mult pentru ecosistemul planetei si pentru existenta noastra ca specie in viitor.

Toti vrem sa lasam ceva in urma noastra, sa se spuna despre noi ca am facut si am dres in aceasta viata. Tot ce va rog este sa nu mai lasati PET-urile in padure si pungile de plastic in apa marii.

Salutare si crede-ma cand spun:  si tu mai poti salva inca planeta!

 

 

Cine-s mai aduce aminte din ce gaoace a aparut acest mic pui de struto-camila a politichiei romanesti? In ciuda a ceea ce visa maicuta lui pentru al dansei fiulica Emil, istoria nu si-l va reaminti decat pe un tanar utecist framantat perpetuu de dilema: ” oare mi se vad tocurile?” sau “o sa pot sa merg singur cu liftu’ ?”.

E greu sa fii Boc azi in Romanika… dar si mai greu este sa fii roman de rand si fara rubedenii la carma tarisoarei.  Multi au ales usa aratata de El Grande Comandante: si au plecat fara sa se uite indarat si dusi au fost.

Noi, cei care ne mai incapatanam sa credem ca Romanika va esua pe o plaja insorita plina de cocotieri si bastinase cu ghirlande de orhidee la gat, prin destoinicia intaiului carmaci de petroliere casate (pe milioane de verzisori) al tarii – nu ne ramane decat sa ne infundam mai adanc capetele in fund si sa ne rugam sa fim macar 10 insi la o corniza plutitoare…

Pacat de 20 de ani de sperante si vise desarte, pacat de demnitatea schimbata pe haina de demnitar, pacat de copii nascuti fara o sansa, pacat de cei morti ieri pentru ca noi azi sa ne lamentam pe bloguri si atat…..pacat.

Va aduceti aminte de basmul Pinocchio? Ma incearca o stare de “deja vu” ori de cate ori, din greseala vad micul boc kinder, cu surprize fiscale pentru infometatul romanas, debitand aceleasi aberatii si ipocrizii la tembelizor: papusarul Gepetto si marioneta sa: Pinocchio – intr-un nesfarsit serial prost ajuns la episodul 7245 si abia la jumatate… 

Dar dupa cum El Grande Capitan se va retrage pe mare la amicii lui imbalsamati de rom si jamaica, micul Boc va reveni la prima dragoste: Copii spun lucruri trasnite! si poate “Oul fara nume”.

Sa ne auzim cu bine de partea cealalta si nu uitati ca ultimul stinge lumina si-mi trimite si mie niste poze din Romanika.

 

 

The young Boc:

 

Ieri, intr-o zi de marti ca oricare alta, eram in prima mea experienta de fotograf pentru un making-off al unei emisiuni despre ecologie, bun simt si responsabilitate civica. Mergand pe bulevardul Magheru, in fata intrarii in teatrul Nottara intalnesc “eroul” din fotografiile de mai jos.

Pe fata lui se poate citi deznadejdea in fata vietii si incordarea aceea pe care o simti cand stomacul cere ceva macar “caldut”. Nu indraznea sa-si ridice ochii la trecatori si sa spuna o poveste. Doar statea cu acel carton pictat si indura ziua de marti, identica cu cea de luni si cu siguranta aidoma tuturor celorlalte din viata lui. Poate am fost miscat de postura lui, nu stiu, dar dupa ce am executat aceste doua fotografii mi-am permis sa-l deranjez cu o bancnota verzulie de 1 leu.  Mi-a multumit bisericeste pentru pomana fara sa-si ridice privirea mai sus de aparatul meu atarnat de gat.

In mod normal nu dau de pomana cersetorilor ce au peste o anumita varsta ce-i califica sa presteze unele munci sau servicii din care sa-si castige codrul de paine zilnic. Dar ieri….ieri a fost diferit.

Va las in compania imaginilor…

Se ia una bucata  asociatie culturala cu un nume neaos romanesc “Goodartofnoon” membra a unui alt consortiu cu nume pompos “Bright Light” ce se bucura  de  sustinerea (sic) a PMB si Administratia Monumentelor si Patrimoniului Turistic,  se arunca totul intr-un creuzet cu pedigree  presarat cu mac roz, cum place lu’ tanti Nutzi si astfel totul se transforma intr-o Sindrofie la Sosea.

Tu si cu mine, plebeii cetatii, suntem poftiti la o prima etapa a programului cultural “Harta Culturala a Sectorului I – Capitala Capitalei” in zilele de 18 respectiv 19 ale lui Rapciune ( adica maine si poimaine) nu mai tarziu de orele 11 trecute fix.

Cu alte cuvinte cu mic cu mare, domni, doamne si domnite cu fustite veniti sa va plimbati prin Capitala Capitalei, unde primar e Chiliman, mai exact  in parcul Kiseleff si pe traseele pietonale marcate special pentru a descoperi “incarcatura istorica” (si de praf as adauga eu) a Micului Paris interbelic.

Initiativa laudabila si nu in ultimul rand posibil educativa pentru tinerii bucuresteni sau provinciali care au auzit parca ceva de Micul Paris, dar nu reusesc sa-l gaseasca in Mall-urile capitalei.

Maestrul de ceremonii va fi Cilibi Moise – negutator de povesti – alias Cosmin Tudoran component trupa Ca$$a Locco ( castigatori la Webstock 2010 – viralul anului).  Daca trebuie adus un ardelean ca sa interpreteze un evreu din perioada interbelica in capitala miticilor pesemne ca e …. belita rau.

Dar cu siguranta vor fi rasete si veselie, role si dantelarie, joben si baston stilat asortat cu un halat.

Ne vedem deci la Sosea, pe mine ma veti recunoaste usor, voi fi cel de pe urmele Mitei Biciclista. Da, da…acela cu cercul.

La buna revedere bunii mei, la buna revedere…

Nimicul Paris11

Image by oaspetele_de_piatra via Flick

Nimicul Paris01

Image by oaspetele_de_piatra via Flickr

Din ciclul de povestiri : ” Tara mica…cateva mese!” va invit sa urmariti o reclama de imagine a tarii noastre ce dateaza din 1964. Da…. nu ati inteles aiurea…1964. Trecand peste faptul ca este comandata de partidul comunist condus la acea vreme de tov.  Ghe. Ghe. Dej, clipul este facut cu ceva simt de raspundere. Se pare ca tot englezii, ca si cei de la Top Gear stiu sa scoata in evidenta ce avem noi mai bun in aceasta tarisoara.  Va invit sa va delectati cu o Romanie a parintilor nostri la doar 20 de ani de la inceputul erei comuniste, in plin elan muncitoresc.  Proletari din toate tarile….feriti-va!!!

APASA AICI


Daca picioarele te-au purtat prin targul Iesilor cu siguranta ai vazut statuia ecvestra a lui Stefan cel Mare dominand piata din fata Palatului Culturii. Putin stiu insa ca ea nu-l reprezinta pe Stefan domn al Moldovei ci pe un rege ungur….treaba-i simpla si pur romaneasca….au fost comandate la acelasi sculptor doua statui, una a lui Stefan si una a regelui ungur. Evident ca au fost incurcate la livrare, inaugurate cu mare fast si apoi …. ce mai era de facut. Romania te iubim….