Posts Tagged ‘idei’

Stau si ma intreb daca aceste zeci si sute de cauze care circula pe facebook au si o finalitate concreta in viata reala?!?

Exista o isterie “feisbuciana”  – terminologia e productie proprie cu tot cu drepturi de autor – ce ma agaseaza zilnic cu aceste chemari la cate si cate cauze.

Toata lumea sta linistita lipita de scaune la birou sau pe acasa sau pe unde mai acceseaza facebook-ul si dupa ce au invitat toata lista de prieteni sa salveze rata cu gat rosu de pe grindul Cormoranului ciufulit de berze se relaxeaza si un zambet tamp presupun ca le mijeste in coltul gurii.  Chiar cred ca au rezolvat ceva, ca au salvat lumea, caii din padurea Letea sau au reusit sa-l dea jos pe Basescu stand si dand click-uri si like-uri aiurea.

De ceva vreme ma gandesc sa termin cu facebook-ul, dar sincer la ora actuala e singura modalitate de a restabili legaturi cu oameni/ prieteni  imprastiati pe intreg mapamondul.

Pana la o noua revolutie in platforme de social media, va trebui sa “suport” agasantele invitatii la cauze fara nici o sansa de finalitate…

La buna revedere dragii mei, la buna revedere!

Facebook logo

Image via Wikipedia

Advertisements

 

Mi-a atras atentia un pasaj dintr-un text scris de José de Sousa Saramago in “Caietul – Texte pentru blog: septembrie 2008-martie 2009″ si anume:

” Am de gind sa fiu, in felul meu, un stoic practic, dar indiferenta pe post de conditie a fericirii n-a avut niciodata loc in viata mea, si daca e adevarat ca ma incapatinez sa caut linistea spiritului, la fel de adevarat e si ca nu am scapat si nici nu am de gind sa scap de pasiuni. Incerc sa ma obisnuiesc fara prea mult dramatism cu ideea ca trupul nu e doar supus limitelor, ci este de asemenea, intr-un anume fel, in orice moment, deja limitat. Ce importanta are asta, totusi, daca fiecare gest, fiecare cuvant, fiecare emotie sint in stare sa nege, in orice moment, aceasta limitare? De fapt, ma simt viu, foarte viu, mai cu seama cind, dintr-un motiv sau altul, trebuie sa vorbesc despre moarte….”.

Citiri minunate si voua dragii mei si astept cu interes recomandarile voastre pe tematici similare.

 

Acesta este un ghid in 3 pasi simpli de urmat:  cum sa scapi de prietena cu probleme la mansarda:

In primul rand se ia una bucata prietena plecata cu sorcova care-ti face viata un calvar. Asta e simplu, se afla deja in dotare.

Pasul 1:  O anunti ca ai castigat la loteria vizelor Green Card de SUA.

Pasul 2: Astepti reactia ei garantata de isterie – in timp ce stai impasibil pe canapea si te uiti pe CNN sa te acomodezi cu stirile si limba.

Pasul 3:  Dai de baut la cativa prieteni in cinstea minunatei vesti ce-ti va schimba viata si pe ea nu o inviti.

Te intorci acasa si descoperi, fara emotie sau surpriza ca nu mai ai nimic in apartament, dar esti LIBER si poti sa-ti vezi linistit de viata chiar si in Romania daca nu ai castigat pe bune o viza de state.

Pentru cei care au castigat un loc la rame in marea galera sclavagista americana, le doresc multa bafta si ne vedem poate odata la NY intr-o dimineata la ora 6 alergand bezmetici in Central Park pentru a fi in forma maxima la jobul ce ne va manca sanatatea si mintile 12 ore zilnic.

Live the american dream the romanian way…

Central Park

Image via Wikipedia

Sunset Over Central Park NYC

Image by JohnBrody.com via Flickr

In viata daca nu vrei sa auzi minciuni e bine sa nu pui intrebari…

Exista in fiecare din noi un mic demon ce ne biciuieste uneori sa spunem un mic neadevar, nu neaparat o minciuna, doar ceva nu chiar in deplin acord cu realitatea. De ce o facem? De ce nu ne da pace? Deoarece adevarul nu este intotdeauna ceea ce interlocutorul nostru doreste sa auda. Sau asa ne inchipuim noi, ca e mai bine sa-l protejam… Dar oare cu adevarat dorim sa nu ne ranim prietenii sau suntem egoisti defapt?  Ne este rusine cu adevarul? Probabil, de cele mai multe ori pot admite ca da. Este insa adevarul zamislit de propriile noastre fapte, poate nu din cele mai eroice sau mai brave, asa numitele prostioare cotidiene. Si in definitiv ajungem la concluzia precum ca suntem eminamente egoisti si tinem doar la imaginea noastra.  Este atat de simplu sa interpretezi un fapt intamplat si in 8 din 10 cazuri vei incerca sa te pui TU intr-o lumina cat mai favorabila. De ce facem asta? De unde setea aceasta dupa recunoasterea celorlalti? Pur si simplu este o forma de prostie omeneasca. Aceea de a cauta neostenit in ochii celor din jurul tau aprobarea ca esti o persoana interesanta si nepretuita.  Lipsa de siguranta de sine ( a se citi diferit de fudulie – care este o alta forma de prostie) si mediocritatea fac din majoritatea oamenilor de azi niste mincinosi si vanitosi in definitiv niste indivizi prosti.   Si eu sunt unul dintre ei. Dar admitand faptul ca sunt prost este un exercitiu de inteligenta si o dovada a faptului ca nu sunt un tampit cu epoleti in regula.   De aici incolo va fi greu sa ma mentin echidistant vis a vis de  prostie, deoarece ca orice alt cancer al omenirii te ataca si te consuma din-launtru catre exterior, rar dandu-ti de veste de marimea penibilitatii propriei persoane.

Nu ramane decat sa ma asum ca prost, unul ca si toti ceilalti ce incearca sa-si bucure sufletul si existenta cu tot ce-i ofera viata bun sau rau. Si cel mai important sa nu incerc sa consum din alte fiinte doar pentru ca mi se ofera prilejul. Important este de inteles ca a rani este extrem de facil, in genere sa faci rau este mai simplu decat sa faci bine cuiva. Gandeste-te cand a fost ultima oara cand ti-ai repezit aiurea partenerul sau prietenul, doar pentru ca TU aveai o zi proasta. Eu o fac extrem de des si o fac in contul persoanelor care tin cel mai mult la mine si la care ma gandesc ca TREBUIE sa ma inteleaga.  NU! Nu trebuie altcineva sa suporte propria noastra neputinta, frustrare si in definitiv prostie.

Strange-i in brate si cere-le iertare si cand o vei face…incearca sa te hranesti din lumina ce va aparea in privirea lor.  Atunci vei sti ca ai facut un lucru minunat si nu o prostie.

Ne revedem curand….

O investigaţie extinsă în natura creaţiei aduce in lumină că, în timp ce creativitatea nu poate fi forţată, aceasta poate fi indusă şi atrasă pe parcurs. Aici sunt zece idei privind modul de a crea condiţiile care să permită creativitaţii să se desfăşoare.

1) Stai relaxat

Amintiţi-vă să respiraţi profund. Când mintea este într-o stare de alertă emoţională, resursele interioare legate de creativitate, în general, nu sunt disponibile. Prin introducerea unui agent relaxator,  vor spori şansele de reglare a echilibrului interior, generator de idei creative.

2) Eliminarea distragerii

Pentru a introduce o stare de creatie la birou, opriţi programul dvs. de e-mail şi închideţi telefonul mobil. Închideţi asemenea şi soneria telefonului fix. Dacă este posibil, închideţi uşa de la birou.

3) Ieşi din birou

Cultura organizaţională presupune, dacă nu sunteţi la birou, nu munciţi. Dar cât de multe idei creative îţi pot veni în timp ce te holbezi la un monitor de computer? Lasă-ţi mintea să se relaxeze plimbându-te sau citind o carte. Exista un motiv pentru care marile idei sunt de multe ori notate pe un şerveţel de hârtie într-o cafenea.

4) Pune-ţi corpul in mişcare

Stagnarea de multe ori împiedică creaţia. Puneţi corpul în mişcare. Ia o gura de aer. Zâmbeşte. Învinge-ţi starea de lâncezeală şi apatie prin simple exerciţii de gimnastică.

5) Înconjoară-te de frumos

Ieşiţi în natură, ascultaţi muzica relaxantă sau apelaţi la orice altă formă de adevarată frumuseţe. Frumuseţea înalţă sufletul şi ajută la crearea condiţiilor necesare impulsului creativ de a se manifesta.

6) Curăţaţi mintea de prejudecăţi

Sisteme de prejudecăţi şi cutumele sociale blochează capacitatea noastră de a vedea lucrurile în moduri noi. Fii dispus să renunţi la modul în care lucrurile sunt în general percepute şi permite-ţi să vizualizezi problema dintr-un alt unghi.

7) Facilitarea dialogului deschis

David Bohm,expert in fizica cuantică, a introdus ideea dialogului, în cazul în care un grup de oameni de bună voie renunţă la noţiunile preconcepute/personale şi încearcă să împartă şi să dezvolte ideile comune. În cadrul întâlnirilor trebuie să predomine sentimentul de deschidere şi de colaborare în căutare de părţi şi idei comune, în locul unei dezbateri în cadrul careia membrii încearca să se convingă reciproc ca ei şi numai ei au dreptate.

8) Menţine o atitudine pozitivă

În cazul în care veţi începe cu presupunerea că există o soluţie şi aveţi resurse interioare pentru a o descoperi, veţi creşte şansele de a defini un răspuns.

9) Modestia

Umilinţa este o calitate universală a geniului. Un adevarat geniu, rareori cere credit pentru munca de creaţie prestată. Cele mai multe genii se reporteză la divin (“Higher Power”), ca sursă a eforturilor lor creatoare. Vedeţi-vă ca un simplu conductor de impuls creator, mai degrabă decât ca generatorul lui.

10) Răbdarea

Muza inspiraţiei de multe ori apare în momentul şi locul cel mai puţin probabil. Fii tot timpul pregătit. Ramâi deschis. Şi fii răbdător. Impulsul creator nu este un fenomen cu caracter personal. Suntem tangenţiali la un câmp universal de conştiinţă care transcende înţelegerii minţii umane. În cazul în care condiţiile sunt adecvate şi îndeplinite, soluţia va veni de la sine.

Creativitatea va deveni starea noastră naturală atunci când vom renunţa la prejudecăţi şi vom permite să se manifeste in voie. Păstraţi în vedere acest fapt şi vă doresc să aveşi o zi plină de creativitate

01.12.2009

Emanuel Răuţă

Am scris acest articol de dezvoltare personala in urma cu un an pentru bookblog.ro si el se regaseste azi pe un alt site dedicat dazzle.ro.

Un placut sentiment se strecoara, strengar precum un copil in camara bunicii plina de bunatati, in sufletul meu impietrit de ceva vreme… Este nascut de emotia primaverii ce va sa vina si mai ales a verii ce se intrevede in orizontul apropiat. Am intrat in luna Aprilie, in care acum 31 de ani ma nasteam intr-o semi-superba zi de joi. Un chin pentru iubita mea mama.  Ma simt ca fiecare dintre voi, sper cel putin, un norocos. Primavara este momentul in care o luam de la capat si in acest an va fi momentul in care eu voi hotara intr-un sfarsit ce voi sa fac mai departe…  Ajuns pe meleagurile natale revad fetze si oameni, oameni si fete si imaginile lor se succed cu o rapiditate ce ma face sa ma minunez de puterea subconstientului de a nu se “incarca” cu imagini absolut inutile. Ma salut la fiecare pas cu cate cineva cunoscut sau nemaivazut de ani buni si ma bucur de fiecare data. Apoi trec mai departe si aproape am si uitat… Asa vi se intampla si voua? Putin probabil…  Functionam fiecare intr-un ALT fel.

Petrec o dupa amiaza semi-superba de 3 aprilie, data ce pentru mine are o importanta si o semnificatie mai mult decat capitala. Sunt dator unei prietene de suflet sa reusesc!!! “Fiinta intru fiinta si nu fiinta intru devenire”, cum spunea Noica – este telul existentei mele . Mi se spune des ca sunt insolent si arogant. Dar eu mi-am reclamat adeseori acest drept de a fi insolent si-mi justific atitudinea prin prisma relatiei mele pasagere cu filozofia celor trei mari impertinenti ai secolului XVIII: Voltaire, Rousseau si Diderot. Filozofia are menirea sa irite comoditatile noastre.  Sa nu credeti ca pozez intr-un filozof, departe de mine o atat de mare insolenta. Sunt doar un tip cu ceva experienta si cu o neistovita sete de a pune sub semnul intrebarii tot ceea ce ma inconjoara. Multi o faceti, putini inteleg si mai putini raman cu ceva dupa aceasta introspectie…

Vreau sa ma trezesc, vreau sa ma smulg din gloata si vreau sa alerg zburand liber catre viata ce mi-a fost incredintata, promisa si niciodata oferita pe tava!

Fiinta intru fiinta…

Venind azi spre casa, de la impinsul tomberoanelor ascultam city fm la ricul meu cu dubla galena si ma loveste aceasta melodie si mai ales versurile pline de …. speranta.  Ma gandeam la toate femeile pe care am avut privilegiul si nu in ultim rand placerea sa le cunosc pana la 30 ani. Experientele traite alaturi de ele ma fac azi barbatul care sunt si care cauta in continuare asiduu si fara sa precupeteasca nici un efort acel ceva care te face sa vrei sa te opresti la una! La una singura… Dragii mei…am vaga impresie ca nu exista acel ceva ce te poate opri din cautare sau nu poate fi definit de mine la acest moment. Si este trist… Fiecare cautam ceva, altceva, pe cineva, uneori pe oricine care sa ne suporte tacanelile, obsesiile, viciile, fetisurile, ideile, gandurile ciudate ce transpira cu iz de floare de colt dintr-un ungher uitat si ascuns al subconstientului obosit de atatea fete si atatea pozitii ciudate. Suntem nascuti sa fim contorsionisti. Nu suntem niste animale care ne-am nascut sa fim fericite. In nici un caz. Suntem nascuti cu singurul scop de a procrea!!! Tot ce ne dorim este sa ne raspandim samanta “pretioasa” in toate cele 4 zari si sa ne pisam pe roza vanturilor razand.

Doresc ganduri mai bune acum la inceput de primavara…

Va doresc sa va doriti si sa va opriti din pribegie. Se pare ca merita…

Va urma…

Scriu in noua sectiune de Dezvoltare Personala de pe Bookblog.ro si articolul este disponibil AICI.

Astept comentariile voastre si sugestiile de eventuale teme ce va intereseaza.

Drama femeilor care nu reuşesc să-şi parcheze maşinuţa din dotare şi a altor mii de geeks ce nu au habar cu volanul a luat sfârşit stimaţi telespectatori.

Un cercetător de la o universitate britanica sponsorizat de Vauxhall ( Opel-ul la englezi) a lansat formula parcarii perfecte. Acest salvator al blondelor la volan şi al nervilor bărbaţilor declară că dacă se cunosc dimensiunile autoturismului şi unghiurile acestuia, aplicând formula dânsului, obtinem o parcare perfectă….cel puţin pe hârtie.Dar cum la români practica se ştie că ne omoară….

Consider că formula parcării perfecte este ca şi show-ul lui Benny Hill o alta tâmpenie venită din regatul insular, poate poate mai pune cineva botul.

Cum să-i încarci mintea unei blonde sau a oricărei femei cu dimensiunile maşinii…..când abia ai reuşit să o convingi că mărimea ta nu contează?!?

Se vede treaba că insularii au o gaşcă întreagă de pitici pe creier şi vor să-i răspândească şi în restul lumilor în care femeile parchează. Ei de 100 de ani nu-şi dau seama că merg pe contra-sens şi vin să ne explice cum poţi, dacă-ţi cunoşti bine utilajul din dotare, să-l parchezi perfect.  Stimate domnule savant britanic, la noi în Românika o parcăm fără probleme indiferent pe ce parte are….volanul!   God save the car when a woman is parking it.

Am preluat de pe Europa Libera acest articol de acum 10 ani care din pacate pentru clasa politica romaneasca cat si pentru noi, cei simpli si aparent fara de putere este si azi, la 20 de ani de la revolutie, atat de actual si trist.

9 decembrie 1999

Extras din emisiunea „Actualitatea românească” (Moderator: Radu Calin Cristea)

Degradarea politicului”. Un comentariu de Octavian Paler

În ultimii 10 ani s-au petrecut „nişte schimbări”, constată Octavia Paler: „am ieşit din frica politică, nu mai trebuie să suportam nici o uniformă ideologică. Pe de altă parte, există frică economică.”

„E greu însă să eviţi constatarea că multe valori, care aveau o strălucire aproape magică pentru noi, cu un deceniu în urmă, s-au uzat, s-au deromantizat, s-au degradat”.

În comunism, am cunoscut forma cea mai detestată a politicului, mărturiseşte Paler, ca in decembrie 1989, politicul să devină cuvântul de ordine „însemnând libertate, democraţie, speranţă”. „Era vremea de glorie a puterii celor fără de putere”.

Toate aceste ţin acum de trecut, sondajele de opinie arată că românii au o părere proastă nu numai despre politicieni dar şi despre politică.

„Degradarea politicului este evident o formă de oboseală, de uzură dar exprimă şi o criză de încredere pe care dezamăgirile au produs-o în societatea românească”.

Azi il avem ca invitat pe Napoleon Bonaparte:

Ability is nothing without opportunity

napoleon

Aceasta serie zilnica de citate se vrea a fi mirarea propriei persoane in fata imensitatii geniului mintii umane din toate timpurile.

Voiniceste pe la ora 11 am purces catre sectia de votare speciala din incinta spitalului Victor Babes. O zi splendida de plimbare si fotografiat. Ajung la sectia cu pricina unde soc si groaza: o coada imensa pentru a vota!?! Sa stau la coada pentru a vota nu mi se pare rezonabil si de bon ton. Acum 20 de ani tineri au murit pentru ca eu sa pot vota liber si pentru a avea OPTIUNI. Dupa 20 de ani….tot trebuie sa stai la o coada pentru ceva! Am optat sa plec fara sa votez. Pentru moment. Ma gandesc ca mai pe seara o sa fie muuult mai liber! Asa ca daca nu am putut vota ….am jucat un bilet la 6/49, unde culmea nu am asteptat la nici o coada, desi potul e maricel.  Hai la vot, la vot,la vot…sa ne fie cu noroc!

votarevotarevotarevotare

In orice moment al vietii ai la dispozitie doua optiuni profunde: accepti ceea ce este sau te opui la ceea ce este. Cand te opui la ceea ce este te chinui. Induri stress. Suferi.
Din pacate mintea noastra este setata sa se opuna. Mintea umana vrea sa schimbe…TOTUL!
Incearca sa-ti imaginezi o persoana careia nu ai ce reprosuri sa-i aduci in general. Insa oricat ai iubi pe cineva, invariabil, tot vrei sa schimbi cate ceva, in partile esentiale. Invariabil!
Spre exemplificarea acestei teorii: cel mai simplu este sa privesti incaperea in care esti chiar acum! Concentreaza-te pe un anumit obiect sau persoana. Nu-i asa ca ai dori sa schimbi ceva? Poate fi pozitia unui tablou, a cestii de cafea sau freza colegului care tocmai a intrat in birou.
Personal in acest moment as vrea sa pot schimba ceea ce este respectiv sa-l opresc pe vecinul care bormasinareste de doua ore si as vrea sa pot asculta linistea.

In opozitie cu rezistenta la schimbare – sau dorinta de a schimba –ceea ce este se afla acceptarea a ceea ce este. Cand esti tolerant sau intelegator, in acel moment permiti lucrurilor sa fie ceea ce sunt in acel moment. Acceptarea lui ceea ce este nu inseamna a fi pasiv sau apatic, ci inseamna pur si simplu sa accepti realitatea din acel moment exact asa cum este ea.
Mi-as dori in acest moment sa-l pot opri pe vecinul cu gauritoarea si sa ma bucur de sunetul linistii din jur, dar realitatea este ca vecinul gaureste de zor. Dorinta de a schimba ceea ce este nu face decat sa produca energie negativa asupra mea. Si la ce-mi foloseste sa inmagazinez frustrare si energie negativa?

Daca permiti lucrurilor sa fie ceea ce sunt, energia astfel castigata poate fi canalizata in alte directii. Poti deveni mai productiv, mai creativ si nu in ultimul rand un om mult mai fericit!
Optiunea-ti apartine! In totalitate…