Posts Tagged ‘frustrari’

Stau si ma intreb daca aceste zeci si sute de cauze care circula pe facebook au si o finalitate concreta in viata reala?!?

Exista o isterie “feisbuciana”  – terminologia e productie proprie cu tot cu drepturi de autor – ce ma agaseaza zilnic cu aceste chemari la cate si cate cauze.

Toata lumea sta linistita lipita de scaune la birou sau pe acasa sau pe unde mai acceseaza facebook-ul si dupa ce au invitat toata lista de prieteni sa salveze rata cu gat rosu de pe grindul Cormoranului ciufulit de berze se relaxeaza si un zambet tamp presupun ca le mijeste in coltul gurii.  Chiar cred ca au rezolvat ceva, ca au salvat lumea, caii din padurea Letea sau au reusit sa-l dea jos pe Basescu stand si dand click-uri si like-uri aiurea.

De ceva vreme ma gandesc sa termin cu facebook-ul, dar sincer la ora actuala e singura modalitate de a restabili legaturi cu oameni/ prieteni  imprastiati pe intreg mapamondul.

Pana la o noua revolutie in platforme de social media, va trebui sa “suport” agasantele invitatii la cauze fara nici o sansa de finalitate…

La buna revedere dragii mei, la buna revedere!

Facebook logo

Image via Wikipedia

In viata daca nu vrei sa auzi minciuni e bine sa nu pui intrebari…

Exista in fiecare din noi un mic demon ce ne biciuieste uneori sa spunem un mic neadevar, nu neaparat o minciuna, doar ceva nu chiar in deplin acord cu realitatea. De ce o facem? De ce nu ne da pace? Deoarece adevarul nu este intotdeauna ceea ce interlocutorul nostru doreste sa auda. Sau asa ne inchipuim noi, ca e mai bine sa-l protejam… Dar oare cu adevarat dorim sa nu ne ranim prietenii sau suntem egoisti defapt?  Ne este rusine cu adevarul? Probabil, de cele mai multe ori pot admite ca da. Este insa adevarul zamislit de propriile noastre fapte, poate nu din cele mai eroice sau mai brave, asa numitele prostioare cotidiene. Si in definitiv ajungem la concluzia precum ca suntem eminamente egoisti si tinem doar la imaginea noastra.  Este atat de simplu sa interpretezi un fapt intamplat si in 8 din 10 cazuri vei incerca sa te pui TU intr-o lumina cat mai favorabila. De ce facem asta? De unde setea aceasta dupa recunoasterea celorlalti? Pur si simplu este o forma de prostie omeneasca. Aceea de a cauta neostenit in ochii celor din jurul tau aprobarea ca esti o persoana interesanta si nepretuita.  Lipsa de siguranta de sine ( a se citi diferit de fudulie – care este o alta forma de prostie) si mediocritatea fac din majoritatea oamenilor de azi niste mincinosi si vanitosi in definitiv niste indivizi prosti.   Si eu sunt unul dintre ei. Dar admitand faptul ca sunt prost este un exercitiu de inteligenta si o dovada a faptului ca nu sunt un tampit cu epoleti in regula.   De aici incolo va fi greu sa ma mentin echidistant vis a vis de  prostie, deoarece ca orice alt cancer al omenirii te ataca si te consuma din-launtru catre exterior, rar dandu-ti de veste de marimea penibilitatii propriei persoane.

Nu ramane decat sa ma asum ca prost, unul ca si toti ceilalti ce incearca sa-si bucure sufletul si existenta cu tot ce-i ofera viata bun sau rau. Si cel mai important sa nu incerc sa consum din alte fiinte doar pentru ca mi se ofera prilejul. Important este de inteles ca a rani este extrem de facil, in genere sa faci rau este mai simplu decat sa faci bine cuiva. Gandeste-te cand a fost ultima oara cand ti-ai repezit aiurea partenerul sau prietenul, doar pentru ca TU aveai o zi proasta. Eu o fac extrem de des si o fac in contul persoanelor care tin cel mai mult la mine si la care ma gandesc ca TREBUIE sa ma inteleaga.  NU! Nu trebuie altcineva sa suporte propria noastra neputinta, frustrare si in definitiv prostie.

Strange-i in brate si cere-le iertare si cand o vei face…incearca sa te hranesti din lumina ce va aparea in privirea lor.  Atunci vei sti ca ai facut un lucru minunat si nu o prostie.

Ne revedem curand….

Cine-s mai aduce aminte din ce gaoace a aparut acest mic pui de struto-camila a politichiei romanesti? In ciuda a ceea ce visa maicuta lui pentru al dansei fiulica Emil, istoria nu si-l va reaminti decat pe un tanar utecist framantat perpetuu de dilema: ” oare mi se vad tocurile?” sau “o sa pot sa merg singur cu liftu’ ?”.

E greu sa fii Boc azi in Romanika… dar si mai greu este sa fii roman de rand si fara rubedenii la carma tarisoarei.  Multi au ales usa aratata de El Grande Comandante: si au plecat fara sa se uite indarat si dusi au fost.

Noi, cei care ne mai incapatanam sa credem ca Romanika va esua pe o plaja insorita plina de cocotieri si bastinase cu ghirlande de orhidee la gat, prin destoinicia intaiului carmaci de petroliere casate (pe milioane de verzisori) al tarii – nu ne ramane decat sa ne infundam mai adanc capetele in fund si sa ne rugam sa fim macar 10 insi la o corniza plutitoare…

Pacat de 20 de ani de sperante si vise desarte, pacat de demnitatea schimbata pe haina de demnitar, pacat de copii nascuti fara o sansa, pacat de cei morti ieri pentru ca noi azi sa ne lamentam pe bloguri si atat…..pacat.

Va aduceti aminte de basmul Pinocchio? Ma incearca o stare de “deja vu” ori de cate ori, din greseala vad micul boc kinder, cu surprize fiscale pentru infometatul romanas, debitand aceleasi aberatii si ipocrizii la tembelizor: papusarul Gepetto si marioneta sa: Pinocchio – intr-un nesfarsit serial prost ajuns la episodul 7245 si abia la jumatate… 

Dar dupa cum El Grande Capitan se va retrage pe mare la amicii lui imbalsamati de rom si jamaica, micul Boc va reveni la prima dragoste: Copii spun lucruri trasnite! si poate “Oul fara nume”.

Sa ne auzim cu bine de partea cealalta si nu uitati ca ultimul stinge lumina si-mi trimite si mie niste poze din Romanika.

 

 

The young Boc:

 

Ca fiecare dintre noi care de buna voie si nesiliti de nimeni am ales sa traim in capitala unei tari in care nu ne-a intrebat nimeni daca vrem sa ne nastem, doresc sa ies din “gand in gand” la socializare sau doar sa ma racoresc la o bere. Probabil ca deja blogurile sunt pline de articole si invitatii in asa zisul Centru Istoric al Bucurestilor, dar eu nu despre cat de minunat este aici vreau sa va povestesc, deoarece nu este si nici nu are o sansa sa mai fie. Si aceasta deoarece in clasicul si unicul stil mioritic, romanul stie sa se cace in propria sufragerie si sa dea vina pe caine sau pe copilu’ vecinului sau si mai bine pe “soarta”…

Sunt motociclist. Printre altele… Si eram mandru de bunul simt al celor pe doua roti si spiritul civic coroborat cu responsabilitatea! Pana in aceasta vara dragii mei…pana in aceasta vara.

Doresc sa trag un semnal de alarma si impreuna sa spunem un mare NU motocicletelor pe SINGURELE STRAZI EXCLUSIV PIETONALE din capitala!

Pe mine ma intereseaza si voi incerca sa fac un studiu de caz al melteanului de Smardan, specie nou aparuta si momentan nedescoperita de catavenci, varianta “soft” si de tranzitie a jmekerului de Dorobanti, dar mult mai agresiv si cu o raspandire alarmanta.

Aceasta specie proaspat aparuta si necatalogata inca, poate fi extrem de des zarita si mai ales auzita chiar la mai putin de 1 m de ciorba servita sau cafeaua pe care ai venit sa o savurezi ascultandu-ti gandurile sau eventual bucurandu-te de o conversatie cu un prieten.  Cand ambaleaza motorul pentru a-si evidentia prezenta tembeloida eventualelor “pitzi” interesate de marimea esapamentelui din dotare vei sti cu siguranta ca EL este. Ei pretind ca prin acest ritual de ambalare creaza loc de trecere prin turma  pietonilor de drept pe aceste pajisti pavate. Dar nu…este doar prostie crasa si nesimtire porcina ( cer scuze porcului). Umbla in grupuri de minim doua exemplare avand castile in varful cheliei si eventual cu copitele acoperite vag de tenisi sau expadrile.   Aparentele inseala si cititoarele de sex feminin pot sa-mi dea dreptate ca marimea esapamentului este invers proportionala cu masculinitatea melteanului de Smardan. Ca si barbatii ce poate citesc acest post cand se gandesc la aparente: de cate sutiene push-up au fost pacaliti la viata lor…si extensii… si farduri…. si lentile contact si clasicul ” vremea ciclonului”; dar acesta va fi subiectul unui alt post.

Si cum spiritul de turma este molipsitor, mai vezi si “convertitii” la statusul de meltean motorizat. Bikeri care par oameni normali si cu mai mult de doi neuroni  sunt si ei contaminati de mersul pe doua roti pe trotuarul din centrul istoric.

Dar sa revenim la melteanul nostru ce se deghizeaza in motorist sa fie si el cool si interesant. Dar cum fiecare cioara pe croncanitul ei piere, asa si cu acest Meltenus Motoris Ex Humanum, la primul contact cu Homo Sapiens Sapiens el nu poate sa nu-si etaleze sorgintea de primata captiva in lantul evolutiv de acum 5000 ani.  Daca Darwin are dreptate si ne tragem din primate, cu siguranta atunci Meltenus Motoris are stramos direct euglena verde (Euglena viridis).  Si cu acestea fiind spuse consider ca rolul meu de pseudo-antropolog trebuie sa se sfarseasca aici si sa-i las pe cei cu adevarat in materie sa-i gaseasca originile in baltoaca primordiala.

Ceea ce vreau eu sa subliniez este faptul ca orice motociclist adevarat se va delimita fara sa clipeasca de aceasta manifestare a Meltenus Motoris – un cameleon ce nu reuseste sa pacaleasca insa pe nimeni, doar sa ne deranjeze. Am o vorba care-mi face placere ca se potriveste la fix:  – daca-ti lipesti pe cur pene, asta nu te face gaina!!!  q.e.d.

In rest, astept reactiile voastre si sper sa dati mai departe mesajul: NU MOTOARELOR PE TROTUARELE CENTRULUI ISTORIC…

Vom trece si la fapte cat de curand, daca cu vorba buna nu se poate…

La buna revedere bunii mei, la buna revedere…

Inceput ieri in fata primarie vanghelizate, protestul cetatenilor oripilati de gainariile “alesilor neamului” ce-si baga rubedeniile in mormintele adevaratilor eroi ai neamului romanesc, va continua si azi la Ministerul Apararii si va sfarsi joi la Arcul de Triumf.  In sfarsit media a incetat doar sa mai relateze de la fetele diferitelor locuri si a luat atitudine implicandu-se direct. Felicitari Radio Guerrilla pentru demersul la protest si pentru sprijinul acordat.

In cele ce urmeaza este mesajul protestului in formula Liviu Mihaiu :

PROTEST

SUNTEM UN GRUP DE JURNALISTI DE LA RADIO GUERRILLA . SI OAMENI PENTRU CARE CONTEAZA  CUM SE MOARE SI CUM SE TRAIESTE IN ROMÅNIA, SIMPLI CETATENI CARE VOR SA-SI AJUTE ISTORIA SI PATRIMONIUL NATIONAL SA NU DISPARA.

AM CITIT STUPEFIATI ANCHETELE ZIARULUI ADEVARUL PRIN CARE SE DEMONSTREAZA CUM DOI FRUNTASI AI VIETII POLITICE ROMÅNESTI PRIMARUL SECT.5, MARIAN VANGHELIE SI SENATORUL PSD CATALIN  VOICU AU OCUPAT, CONSTRUIT SI PROFANAT IN ULTIMII ANI DOUA MORMINTE MONUMENT ALE CIMITIRULUI BELLU, APARTINÅND A DOI GENERALI, EROI AI RAZBOIULUI DE INDEPENDENTA, IACOB LAHOVARY SI IOAN NICOLESCU ARGESANU.

ACEST FAPT SINISTRU REALIZAT CU COMPLICITATEA ADMINISTRATIEI CIMITIRELOR NI SE PARE INADMISIBIL SI REVOLTATOR, INDIFERENT DACA ESTI CREDINCIOS SAU LIBERCUGETATOR, PATRIOT SAU NU, SOCIALIST SAU LIBERAL, DACA AI CONSTIINTA SAU BANI, SI S-A TAIAT SAU NU SALARIUL SAU DACA MAI EXISTA  SAU NU CUVÅNTUL “ONOARE” SAU “IMPOSTURA” IN DICTIONARE..

NE GÅNDIM DOAR CA CEVA TREBUIE SA NE MAI RÅMÅNA DIN TRECUT, EROI SI MODELE DUPA CE CORUPTIA  A SCOS SI MONUMENTELE NATIONALE LA  MEZAT IN FOLOSUL “INALTILOR” FUNCTIONARI PUBLICI!


In alta ordine de idei dragii mei va invit sa raspanditi vestea si sa incercati sa sprijiniti acest protest pentru a nu lasa gainarii sa ne fure si vulturii neamului.

La arme…

Din ciclul de povestiri : ” Tara mica…cateva mese!” va invit sa urmariti o reclama de imagine a tarii noastre ce dateaza din 1964. Da…. nu ati inteles aiurea…1964. Trecand peste faptul ca este comandata de partidul comunist condus la acea vreme de tov.  Ghe. Ghe. Dej, clipul este facut cu ceva simt de raspundere. Se pare ca tot englezii, ca si cei de la Top Gear stiu sa scoata in evidenta ce avem noi mai bun in aceasta tarisoara.  Va invit sa va delectati cu o Romanie a parintilor nostri la doar 20 de ani de la inceputul erei comuniste, in plin elan muncitoresc.  Proletari din toate tarile….feriti-va!!!

APASA AICI

Un placut sentiment se strecoara, strengar precum un copil in camara bunicii plina de bunatati, in sufletul meu impietrit de ceva vreme… Este nascut de emotia primaverii ce va sa vina si mai ales a verii ce se intrevede in orizontul apropiat. Am intrat in luna Aprilie, in care acum 31 de ani ma nasteam intr-o semi-superba zi de joi. Un chin pentru iubita mea mama.  Ma simt ca fiecare dintre voi, sper cel putin, un norocos. Primavara este momentul in care o luam de la capat si in acest an va fi momentul in care eu voi hotara intr-un sfarsit ce voi sa fac mai departe…  Ajuns pe meleagurile natale revad fetze si oameni, oameni si fete si imaginile lor se succed cu o rapiditate ce ma face sa ma minunez de puterea subconstientului de a nu se “incarca” cu imagini absolut inutile. Ma salut la fiecare pas cu cate cineva cunoscut sau nemaivazut de ani buni si ma bucur de fiecare data. Apoi trec mai departe si aproape am si uitat… Asa vi se intampla si voua? Putin probabil…  Functionam fiecare intr-un ALT fel.

Petrec o dupa amiaza semi-superba de 3 aprilie, data ce pentru mine are o importanta si o semnificatie mai mult decat capitala. Sunt dator unei prietene de suflet sa reusesc!!! “Fiinta intru fiinta si nu fiinta intru devenire”, cum spunea Noica – este telul existentei mele . Mi se spune des ca sunt insolent si arogant. Dar eu mi-am reclamat adeseori acest drept de a fi insolent si-mi justific atitudinea prin prisma relatiei mele pasagere cu filozofia celor trei mari impertinenti ai secolului XVIII: Voltaire, Rousseau si Diderot. Filozofia are menirea sa irite comoditatile noastre.  Sa nu credeti ca pozez intr-un filozof, departe de mine o atat de mare insolenta. Sunt doar un tip cu ceva experienta si cu o neistovita sete de a pune sub semnul intrebarii tot ceea ce ma inconjoara. Multi o faceti, putini inteleg si mai putini raman cu ceva dupa aceasta introspectie…

Vreau sa ma trezesc, vreau sa ma smulg din gloata si vreau sa alerg zburand liber catre viata ce mi-a fost incredintata, promisa si niciodata oferita pe tava!

Fiinta intru fiinta…

Buna dragii mei,

A trecut ceva vreme de la ultimul meu post. Am executat cate putin din toate…ca sa zic asa. Poate va intrebati ce este cu acest titlu: ei bine voi incepe sa-mi depan amintirile din dorinta de a nu le uita odata cu irefutabila trecere a timpului. Vad cum zilele-si iau talpasita una cate una si odata cu ele se pierd si amintirile mele… imbatate de ganduri razlete ce nu-mi dau pace. Ma gandesc ca asternand pe hartia virtuala va fi un fel de proprie exorcizare de “demonii trecutului”. Nu voi omite nimic, nu voi cruta pe nimeni, nu voi da insa nume si nici picanterii de barfit la o bere cu bajetii. Dar pana sa incep, hai mai bine un cantecel sa ascultam, sa ne veselim nitel.

Tom Waits doamnelor si domnilor…. mai mult nu am putut!

Venind azi spre casa, de la impinsul tomberoanelor ascultam city fm la ricul meu cu dubla galena si ma loveste aceasta melodie si mai ales versurile pline de …. speranta.  Ma gandeam la toate femeile pe care am avut privilegiul si nu in ultim rand placerea sa le cunosc pana la 30 ani. Experientele traite alaturi de ele ma fac azi barbatul care sunt si care cauta in continuare asiduu si fara sa precupeteasca nici un efort acel ceva care te face sa vrei sa te opresti la una! La una singura… Dragii mei…am vaga impresie ca nu exista acel ceva ce te poate opri din cautare sau nu poate fi definit de mine la acest moment. Si este trist… Fiecare cautam ceva, altceva, pe cineva, uneori pe oricine care sa ne suporte tacanelile, obsesiile, viciile, fetisurile, ideile, gandurile ciudate ce transpira cu iz de floare de colt dintr-un ungher uitat si ascuns al subconstientului obosit de atatea fete si atatea pozitii ciudate. Suntem nascuti sa fim contorsionisti. Nu suntem niste animale care ne-am nascut sa fim fericite. In nici un caz. Suntem nascuti cu singurul scop de a procrea!!! Tot ce ne dorim este sa ne raspandim samanta “pretioasa” in toate cele 4 zari si sa ne pisam pe roza vanturilor razand.

Doresc ganduri mai bune acum la inceput de primavara…

Va doresc sa va doriti si sa va opriti din pribegie. Se pare ca merita…

Va urma…

Voi impartasi cu voi un citat din gandirea domnului Octavian Paler de acum 4 ani care mie mi-a schimbat perceptia asupra vietii. Mai bine zis mi-a intarit convingerea ca trebuie sa fac ceea ce simt si mai putin ceea ce trebuie sau ce este “politically correct“.

Asa ca…

Octavian Paler

Bucuresti, 13 ianuarie 2006

“” Tot ce e mediocru in viata mea se datoreaza prejudecatii ca in viata e bine sa fii “intelept” in orice imprejurare. In fond, ce ne recomanda intelepciunea? Sa fim atenti , evitand riscurile, imprudentele si excesele. Sa facem totul cu “masura”. Si tocmai aceasta “masura” o regasesc la originea tuturor regretelor mele, a pasiunilor ratate, a nebuniilor netraite. N-am avut inteligenta sau norocul de a pricepe la timp, ca adevarata “masura” a vietii unui om nu se poate obtine decat prin “lipsa de masura”, dorind “fara masura”, indraznind “fara masura”, iubind “fara masura”. Nu stiu daca aveam calitatile necesare pentru a pune in practica ideea mea (de la batranete) ca “nebuniile” sunt mai recomandabile intr-o viata (atat de scurta!!!) dacat o intelepciune searbada si cuminte.””

Asa ca tu cititorule, daca esti mut si te intrebi inca ce naiba a vrut sa spuna… sincer nu inteleg cum ai ajuns aici. Si mai ales incotro te indrepti….dar asta din fericire nu e problemea mea.

Pentru restul care simt ca si mine va spun:

“La buna reauzire dragii mei, la buna reauzire…”

Am preluat de pe Europa Libera acest articol de acum 10 ani care din pacate pentru clasa politica romaneasca cat si pentru noi, cei simpli si aparent fara de putere este si azi, la 20 de ani de la revolutie, atat de actual si trist.

9 decembrie 1999

Extras din emisiunea „Actualitatea românească” (Moderator: Radu Calin Cristea)

Degradarea politicului”. Un comentariu de Octavian Paler

În ultimii 10 ani s-au petrecut „nişte schimbări”, constată Octavia Paler: „am ieşit din frica politică, nu mai trebuie să suportam nici o uniformă ideologică. Pe de altă parte, există frică economică.”

„E greu însă să eviţi constatarea că multe valori, care aveau o strălucire aproape magică pentru noi, cu un deceniu în urmă, s-au uzat, s-au deromantizat, s-au degradat”.

În comunism, am cunoscut forma cea mai detestată a politicului, mărturiseşte Paler, ca in decembrie 1989, politicul să devină cuvântul de ordine „însemnând libertate, democraţie, speranţă”. „Era vremea de glorie a puterii celor fără de putere”.

Toate aceste ţin acum de trecut, sondajele de opinie arată că românii au o părere proastă nu numai despre politicieni dar şi despre politică.

„Degradarea politicului este evident o formă de oboseală, de uzură dar exprimă şi o criză de încredere pe care dezamăgirile au produs-o în societatea românească”.

Consternat priveam duminica la Realitatea impreuna cu nu stiu cate milioane de romani cum se dadeau publicitatii exitpoll-urile INSOMAR. Si atunci cerul se pravali peste mine ca un naucitor pumn de bodiguard de club de regie. Ce beeeep-ul meu de tara mai e si asta? Ce draq se intampla? Istoria se repeta intr-un mod extrem de pervers.Istoria votului de sila cu Ilici ca sa nu iasa Tribunu’ Nebunu’. Acum bufonul vizeaza tronul regal  si prostanacu’ cetatii vrea sa fie si el rege.

La alegerile de duminica am inteles dupa ca m-am perindat incercand sa votez pe la trei sectii speciale ca totul a fost facut intentionat de PDL. Cum naiba sa pui la dispozitia cetatenilor capitalei fara buletin de bucuresti DOAR 34 de sectii speciale?!? Doar daca intentionat vrei sa impiedici alegatorul (bucurestean prin adoptie si job) sa-si exercite dreptul constitutional de a vota. Se stia din sondaje ca Bucurestiul este impotriva lui Basescu asa ca trebuiau impiedicati sa voteze intr-un fel….

La o aproximare sumara de 400.000 de votanti in capitala fara domiciliu in ea (cred totusi ca sunt 800.000) rezulta un total de 11.765 alegatori pe sectie. De unde rezulta un total de 840 alegatori ce trebuie sa voteze intr-o ora pe sectie si de aici un numar de 14 alegatori ce voteaza / minut intr-o sectie. Nici daca scribii din sectiile de votare erau chinezi ultra-eficienti si alegatorii erau cu baterii duracel in poponeata nu se miscau asa in vecii vecilor.

De aici si concluzia mea justa ca prefectul capitalei se face vinovat de indrituirea dreptului constitutional al cetateanului de a vota!

De Mos Nicolae o sa votez o laie….pam pam!!!

baseprostanacu'

Tu nu te-ai saturat de eterna intrebare care incepe sa apara de la inceputul lunii noiembrie: UNDE FACI REVELIONUL? Mai este si gresita pe deasupra. De parca eu fac(creez) revelionul…. Ma scoate din minti chestia asta de fiecare data si in fiecare an nu am un raspuns in luna noiembrie.Ma rog…nici in decembrie. Sunt un tip dezorganizat? neprevazator? dezinteresat de acest eveniment atat de “important”?!? Pana la 28 de ani nu ma interesa unde petrec revelionul cu doua luni inainte….ceva insa se schimba la mine. Si la tine? In orice caz voi adopta stratagema de criza si voi astepta pana in ultimul moment oferta cea mai tentanta, chiar cu riscul de a ramane fara colegi, neicusorule, daca ma-ntelegi… Sunt deschis insa la propuneri din partea voastra! Voi cum si in ce fel in noaptea de revelion?new_year