Archive for the ‘Bun simt si responsabilitate’ Category

Stau si ma intreb daca aceste zeci si sute de cauze care circula pe facebook au si o finalitate concreta in viata reala?!?

Exista o isterie “feisbuciana”  – terminologia e productie proprie cu tot cu drepturi de autor – ce ma agaseaza zilnic cu aceste chemari la cate si cate cauze.

Toata lumea sta linistita lipita de scaune la birou sau pe acasa sau pe unde mai acceseaza facebook-ul si dupa ce au invitat toata lista de prieteni sa salveze rata cu gat rosu de pe grindul Cormoranului ciufulit de berze se relaxeaza si un zambet tamp presupun ca le mijeste in coltul gurii.  Chiar cred ca au rezolvat ceva, ca au salvat lumea, caii din padurea Letea sau au reusit sa-l dea jos pe Basescu stand si dand click-uri si like-uri aiurea.

De ceva vreme ma gandesc sa termin cu facebook-ul, dar sincer la ora actuala e singura modalitate de a restabili legaturi cu oameni/ prieteni  imprastiati pe intreg mapamondul.

Pana la o noua revolutie in platforme de social media, va trebui sa “suport” agasantele invitatii la cauze fara nici o sansa de finalitate…

La buna revedere dragii mei, la buna revedere!

Facebook logo

Image via Wikipedia

Advertisements

Astazi 17 iunie 2011 se implinesc 101 ani de la primul zbor al unui roman cu un avion construit si pilotat de el. Discutam despre Aurel Vlaicu si al sau aparat de zbor Vlaicu I.

Biografie:

A terminat Colegiul Reformat al Liceului Calvin din Orăştie, care din 1919 încoace a fost numit “Liceul Aurel Vlaicu”, luându-şi bacalaureatul la Sibiu în 1902.

Şi-a continuat studiile inginereşti la Universitatea din Budapesta şi Ludwig-Maximilians-Universität München, în Germania, obţinându-şi diploma de inginer în 1907. După ce a lucrat ca inginer la uzinele Opel în Rüsselsheim. În 1908 se întoarce la Binţinţi unde construieşte un planor cu care efectuează un număr de zboruri în 1909. În toamna lui 1909 se mută în Bucureşti şi începe construcţia primului său avion, Vlaicu I, la Arsenalul Armatei. Avionul zboară fără modificări (lucru unic pentru începuturile aviaţiei mondiale) în iunie 1910. În anul 1911 construieşte un al doilea avion, Vlaicu II, cu care în 1912 a câştigat cinci premii memorabile (1 premiu I si 4 premii II) la mitingul aerian de la Aspern, Austria. Concursul a reunit între 23 şi 30 iunie 1912 42 piloţi din 7 ţări, dintre care 17 din Austro-Ungaria, 7 germani, 12 francezi printre care si Roland Gaross, cel mai renumit pilot al vremii, un rus, un belgian, un persan şi românul Vlaicu. Cel mai mare ziar vienez,  se exprima astfel despre zborurile lui Vlaicu: “Minunate şi curoajoase zboruri a executat românul Aurel Vlaicu, pe un aeroplan original, construit chiar de zburător, cu două elici, între care şade aviatorul. De câte ori se răsucea (vira) maşina aceasta în loc, de părea că vine peste cap, lumea răsplatea pe român cu ovaţii furtunoase, aclamându-l cu entuziasm de neînchipuit.”.

La 13 septembrie 1913, în timpul unei încercări de a traversa Munţii Carpaţi cu avionul său Vlaicu II, s-a prăbuşit în apropiere de Câmpina, se pare din cauza unui atac de cord.

În anul urmator, prietenii săi Magnani şi Silişteanu finalizează construcţia avionului Vlaicu III, şi cu ajutorul pilotului Petre Macavei, efectueaza câteva zboruri scurte. Autorităţile vremii interzic continuarea încercărilor; în toamna anului 1916, în timpul ocupaţiei germane, avionul este expediat la Berlin. A fost văzut ultima dată în anul 1940.

Multumesc prietenei mele Renatta Stepanov ce mi-a deschis ochii asupra insemnatatii acestei zile.

La Multi Aniu’ Renatta si Misu azi 17 Iunie 2011…

In viata daca nu vrei sa auzi minciuni e bine sa nu pui intrebari…

Exista in fiecare din noi un mic demon ce ne biciuieste uneori sa spunem un mic neadevar, nu neaparat o minciuna, doar ceva nu chiar in deplin acord cu realitatea. De ce o facem? De ce nu ne da pace? Deoarece adevarul nu este intotdeauna ceea ce interlocutorul nostru doreste sa auda. Sau asa ne inchipuim noi, ca e mai bine sa-l protejam… Dar oare cu adevarat dorim sa nu ne ranim prietenii sau suntem egoisti defapt?  Ne este rusine cu adevarul? Probabil, de cele mai multe ori pot admite ca da. Este insa adevarul zamislit de propriile noastre fapte, poate nu din cele mai eroice sau mai brave, asa numitele prostioare cotidiene. Si in definitiv ajungem la concluzia precum ca suntem eminamente egoisti si tinem doar la imaginea noastra.  Este atat de simplu sa interpretezi un fapt intamplat si in 8 din 10 cazuri vei incerca sa te pui TU intr-o lumina cat mai favorabila. De ce facem asta? De unde setea aceasta dupa recunoasterea celorlalti? Pur si simplu este o forma de prostie omeneasca. Aceea de a cauta neostenit in ochii celor din jurul tau aprobarea ca esti o persoana interesanta si nepretuita.  Lipsa de siguranta de sine ( a se citi diferit de fudulie – care este o alta forma de prostie) si mediocritatea fac din majoritatea oamenilor de azi niste mincinosi si vanitosi in definitiv niste indivizi prosti.   Si eu sunt unul dintre ei. Dar admitand faptul ca sunt prost este un exercitiu de inteligenta si o dovada a faptului ca nu sunt un tampit cu epoleti in regula.   De aici incolo va fi greu sa ma mentin echidistant vis a vis de  prostie, deoarece ca orice alt cancer al omenirii te ataca si te consuma din-launtru catre exterior, rar dandu-ti de veste de marimea penibilitatii propriei persoane.

Nu ramane decat sa ma asum ca prost, unul ca si toti ceilalti ce incearca sa-si bucure sufletul si existenta cu tot ce-i ofera viata bun sau rau. Si cel mai important sa nu incerc sa consum din alte fiinte doar pentru ca mi se ofera prilejul. Important este de inteles ca a rani este extrem de facil, in genere sa faci rau este mai simplu decat sa faci bine cuiva. Gandeste-te cand a fost ultima oara cand ti-ai repezit aiurea partenerul sau prietenul, doar pentru ca TU aveai o zi proasta. Eu o fac extrem de des si o fac in contul persoanelor care tin cel mai mult la mine si la care ma gandesc ca TREBUIE sa ma inteleaga.  NU! Nu trebuie altcineva sa suporte propria noastra neputinta, frustrare si in definitiv prostie.

Strange-i in brate si cere-le iertare si cand o vei face…incearca sa te hranesti din lumina ce va aparea in privirea lor.  Atunci vei sti ca ai facut un lucru minunat si nu o prostie.

Ne revedem curand….

Acest documentar si concluzia extrem de ingrijoratoare nu trebuie ratate si luate in deradere de nici un om inca intreg la mansarda. Ecologisti sau nu trebuie sa incetam sa ne gandim numai la noi si la progeniturile noastre. Consumam mai mult decat poate indura sa regenereze aceasta planeta si procesul este irefutabil. Daca nu ne domolim din aceasta cursa de mai mult si mai repede prin orice mijloace…

Avem o viata, aceasta afirmatie poate este adevarata sau nu, nimeni nu stie cu certitudine, dar aceasta incertitudine nu ne da dreptul sa secatuim si sa ne batem joc de ceea ce ne este oferit gratuit de planeta. Daca de cei din jurul tau cu siguranta nu-ti prea pasa, ca doar esti roman in Romania, poate te sensibilizeaza gandul ca odrasla ta nu va mai cunoaste NICIOADATA gustul adevarat de rosie de gradina sau parfumul unei capsuni proaspat culeasa dupa ploie.  Totul se intampla deoarece TU ai decis ca plasticul este cool, ca avem nevoie de 3 masini desi suntem 2, ca ne trebuie un nou LCD in baie, desi declari sus si tare ca nu te uiti la TV.  Cumparam lucruri de rahat de care nu avem nevoie indoctrinati de reclamele unei societati de consum care nu vrea decat sa-ti ia si ultimul sfant din buzunar si astfel sa te transforme intr-un sclav cu guler alb, costum de firma, masina puternica, nevasta siliconata si copii cretinoizi ce nu mai stie sa vorbeste romaneste. Succesuri succesive boule.

Mai avem o sansa, dar suntem prea ocupati cu joburile noastre de rahat de la care primim salariile si mai de rahat cu care trebuie sa achitam impreumuturile facute pentru RAHATURILE  de care defapt NU AVEM NEVOIE.

Priveste acest documentar cu ale lui 2 ore, daca nu esti prea ocupat sa devii urmatorul milionar din aceasta tara de 23 milioane de patroni. Investeste aceste doua ore in tine si gandeste-te cate lucruri simple poti face pentru a economisi energie si cat de usor este defapt sa faci bine.

Gandeste-te ca un simplu gest al tau si al altora, insumate inseamna enorm de mult pentru ecosistemul planetei si pentru existenta noastra ca specie in viitor.

Toti vrem sa lasam ceva in urma noastra, sa se spuna despre noi ca am facut si am dres in aceasta viata. Tot ce va rog este sa nu mai lasati PET-urile in padure si pungile de plastic in apa marii.

Salutare si crede-ma cand spun:  si tu mai poti salva inca planeta!

 

 

Nu am mai scris de ceva vreme….

Defapt niciodata nu am fost prea harnic cu acest loc de presupusa libertate de exprimare a aberatiilor si gandurilor invalmasite in propria-mi minte….pacat… ar fi trebuit sa fie aceasta supapa mea de refulare, vana mea de evacuare a prea plinului ce se acumuleaza si de atatea ori “stagneaza” in strafundurile mintii mele, nedecantandu-se, nepermitandu-mi sa ma oxigenez, defapt sa respir …. sa mai SIMT ca traiesc.

Si pe nesimtite au mai trecut doua luni din viata mea, intr-un ritm mai alert si cu o rata de improspatare la care creierul meu nu reuseste sa se ajusteze, dar la care reactioneaza totusi prompt, ca un aparat cu fise la apasarea butonului ” mai da-mi o cola”…

Ma trezesc uneori in timpul zilei si ma privesc muncind, incrancenat, serios, gandit, incruntat, cu toate simturile incordate, gata de atac, ca o felina ce simte mirosul prazii apropiindu-se….  Ghemuit in scaunul meu, cu ochii scrutand imensitatea pixelata a ecranului, intr-o pozitie anormala, ce-mi genereaza minunate dureri de spate la venirea serii, trec printr-un proces de dedublare si reusesc sa ma privesc pe mine insumi  (pam -pam)! Straniu! Nu ma recunosc, este corpul meu, dar nu sunt eu.  Cand a trecut timpul, unde a fugit lumina din ochii mei? Cine esti si ce vrei de la mine? Workoholic patologic… trezeste-te… nu e pentru tine, poti mai mult si mai bine!

Dragii mei, cu totii suntem deprimati uneori, dar eu nu ma simt un deprimat si  un invins de sistem…. cred si sper totusi “ca binile invinge”! Sunt un alt roman care tanjeste la macar un trai decent in tarisoara asta violata de generatii intregi de samavolnici si analfabeti cu diplome si doctorate luate in leasing si pe sub mana.

Sunt si eu satul de o Romanie ce sta pe centura Europei ca ultima petarda stropita de rotile tirurilor nemtesti conduse de  soferi turci ce transporta cacaturi europene “Made in China”, poate poate o sa aiba si ea ceva macar caldut in stomac la noapte….

Gata cu politichia ca devin virulent si doctorul mi-a spus ca dupa 30 de ani barbatii trebuie sa aiba grija…. ca sunt predispusi la tot felul de chestii ce se pot termina tragic ( te insori, faci un copil si dupa 10 ani afli ca nevasta traieste cu prietenul tau de-o viata, iar copilul nu e al tau).

Intr-o tara care a dat lumii notiunea ” ai grija sa nu te traga curentu’ “, mi se pare absolut normal logic ca barbatii dupa 30 de ani sa aiba grija la colesterol si EEE-urile din alimentatie.  Pe femei nu le afecteaza, decat mai tarziu, cand noi oricum suntem demult oale si ulcele…

Dupa cum ti-ai dat seama deja, nu vorbesc despre nimic si aberez la greu….

Intr-un episod urmator voi continua sa te ametesc pe tine si pe mine in acelasi timp si cu aceeasi placere!

La buna revedere…

In perioada in care Octavian Goga a fost prim ministru nu exista televiziune. Aparate de radio erau putine. De asemenea, si ziare erau putine. Asa ca oamenii nu-I prea cunosteau pe politicieni. Demnitarii nu aveau masina cu sofer. Pentru deplasari foloseau taxiul, apoi se faceau decontarile. Primul ministru Octavian Goga urma sa vorbeasca la radio. A luat un taxi pana la Casa Radio. Ajuns acolo, l-a rugat pe sofer sa-l astepte. Soferul I-a spus ca nu poate sa-l astepte pentru ca se grabeste sa ajunga acasa sa-l asculte pe primul ministru care urmeaza sa vorbeasca la radio. Atunci Octavian Goga i-a dat un bacsis gras. Vazand bacsisul, soferul i-a spus primului ministru: “Il bag in pizda ma-sii pe primul ministru! Eu va astept pe dumneavoastra!”

Intamplarea a povestit-o chiar Octavian Goga.

Si cu aceasta scurta povestioara se poate trage o concluzie trista despre romanul de ieri si de azi:  
Pentru un bacsis gras trece peste orice principii si calca pe orice si orisicine….
Ce-mi mai place tara asta cu tot cu populatia din ea!

Portrait of Octavian Goga

Image via Wikipedia

image

Dupa cum puteti observa cu ochiul liber si necugetator cam asa mai are si romanasul parte de ceva carne in incercarea de a manca in Romanika. Daca eram defectul de pe Discopery sanel ma bucuram ca un copil de venirea lui Mos Gerila, dar nu sunt decat un supravietuitor pe o pluta aflata in deriva marii de rahat portocaliu in care unii au submarine nucleare si majoritatea inoata agatati de corniza.
Cred ca o sa-mi depasesc conditia si ma apuc de pescuit…peste mari si tari!
  Ultimul sa stinga lumina si sa-mi trimita si mie o poza…

Just Kipling… in interpretation of Harvey Keitel….. pointless to add anything.

 

 

NSRW Rudyard Kipling

Image via Wikipedia

Tot marti, cand participam la documentarea fotografica a unui making-off de emisiune pe teme de ecologie si responsabilitate civica, eram pe acoperisurile Bucurestiului si am surprins aceste “peisage”, cum minunat spunea o domnisoara in filmul “Asta seara dansam in familie” de acum 40 de ani.

Bucurestiul din aceasta postura va fi in centrul teleobiectivului meu in urmatoarele luni. Si poate se va lasa cu un vernisaj.  Deoarece toamna se numara bobocii….nu?

Ieri, intr-o zi de marti ca oricare alta, eram in prima mea experienta de fotograf pentru un making-off al unei emisiuni despre ecologie, bun simt si responsabilitate civica. Mergand pe bulevardul Magheru, in fata intrarii in teatrul Nottara intalnesc “eroul” din fotografiile de mai jos.

Pe fata lui se poate citi deznadejdea in fata vietii si incordarea aceea pe care o simti cand stomacul cere ceva macar “caldut”. Nu indraznea sa-si ridice ochii la trecatori si sa spuna o poveste. Doar statea cu acel carton pictat si indura ziua de marti, identica cu cea de luni si cu siguranta aidoma tuturor celorlalte din viata lui. Poate am fost miscat de postura lui, nu stiu, dar dupa ce am executat aceste doua fotografii mi-am permis sa-l deranjez cu o bancnota verzulie de 1 leu.  Mi-a multumit bisericeste pentru pomana fara sa-si ridice privirea mai sus de aparatul meu atarnat de gat.

In mod normal nu dau de pomana cersetorilor ce au peste o anumita varsta ce-i califica sa presteze unele munci sau servicii din care sa-si castige codrul de paine zilnic. Dar ieri….ieri a fost diferit.

Va las in compania imaginilor…

Se ia una bucata  asociatie culturala cu un nume neaos romanesc “Goodartofnoon” membra a unui alt consortiu cu nume pompos “Bright Light” ce se bucura  de  sustinerea (sic) a PMB si Administratia Monumentelor si Patrimoniului Turistic,  se arunca totul intr-un creuzet cu pedigree  presarat cu mac roz, cum place lu’ tanti Nutzi si astfel totul se transforma intr-o Sindrofie la Sosea.

Tu si cu mine, plebeii cetatii, suntem poftiti la o prima etapa a programului cultural “Harta Culturala a Sectorului I – Capitala Capitalei” in zilele de 18 respectiv 19 ale lui Rapciune ( adica maine si poimaine) nu mai tarziu de orele 11 trecute fix.

Cu alte cuvinte cu mic cu mare, domni, doamne si domnite cu fustite veniti sa va plimbati prin Capitala Capitalei, unde primar e Chiliman, mai exact  in parcul Kiseleff si pe traseele pietonale marcate special pentru a descoperi “incarcatura istorica” (si de praf as adauga eu) a Micului Paris interbelic.

Initiativa laudabila si nu in ultimul rand posibil educativa pentru tinerii bucuresteni sau provinciali care au auzit parca ceva de Micul Paris, dar nu reusesc sa-l gaseasca in Mall-urile capitalei.

Maestrul de ceremonii va fi Cilibi Moise – negutator de povesti – alias Cosmin Tudoran component trupa Ca$$a Locco ( castigatori la Webstock 2010 – viralul anului).  Daca trebuie adus un ardelean ca sa interpreteze un evreu din perioada interbelica in capitala miticilor pesemne ca e …. belita rau.

Dar cu siguranta vor fi rasete si veselie, role si dantelarie, joben si baston stilat asortat cu un halat.

Ne vedem deci la Sosea, pe mine ma veti recunoaste usor, voi fi cel de pe urmele Mitei Biciclista. Da, da…acela cu cercul.

La buna revedere bunii mei, la buna revedere…

Nimicul Paris11

Image by oaspetele_de_piatra via Flick

Nimicul Paris01

Image by oaspetele_de_piatra via Flickr

Ca fiecare dintre noi care de buna voie si nesiliti de nimeni am ales sa traim in capitala unei tari in care nu ne-a intrebat nimeni daca vrem sa ne nastem, doresc sa ies din “gand in gand” la socializare sau doar sa ma racoresc la o bere. Probabil ca deja blogurile sunt pline de articole si invitatii in asa zisul Centru Istoric al Bucurestilor, dar eu nu despre cat de minunat este aici vreau sa va povestesc, deoarece nu este si nici nu are o sansa sa mai fie. Si aceasta deoarece in clasicul si unicul stil mioritic, romanul stie sa se cace in propria sufragerie si sa dea vina pe caine sau pe copilu’ vecinului sau si mai bine pe “soarta”…

Sunt motociclist. Printre altele… Si eram mandru de bunul simt al celor pe doua roti si spiritul civic coroborat cu responsabilitatea! Pana in aceasta vara dragii mei…pana in aceasta vara.

Doresc sa trag un semnal de alarma si impreuna sa spunem un mare NU motocicletelor pe SINGURELE STRAZI EXCLUSIV PIETONALE din capitala!

Pe mine ma intereseaza si voi incerca sa fac un studiu de caz al melteanului de Smardan, specie nou aparuta si momentan nedescoperita de catavenci, varianta “soft” si de tranzitie a jmekerului de Dorobanti, dar mult mai agresiv si cu o raspandire alarmanta.

Aceasta specie proaspat aparuta si necatalogata inca, poate fi extrem de des zarita si mai ales auzita chiar la mai putin de 1 m de ciorba servita sau cafeaua pe care ai venit sa o savurezi ascultandu-ti gandurile sau eventual bucurandu-te de o conversatie cu un prieten.  Cand ambaleaza motorul pentru a-si evidentia prezenta tembeloida eventualelor “pitzi” interesate de marimea esapamentelui din dotare vei sti cu siguranta ca EL este. Ei pretind ca prin acest ritual de ambalare creaza loc de trecere prin turma  pietonilor de drept pe aceste pajisti pavate. Dar nu…este doar prostie crasa si nesimtire porcina ( cer scuze porcului). Umbla in grupuri de minim doua exemplare avand castile in varful cheliei si eventual cu copitele acoperite vag de tenisi sau expadrile.   Aparentele inseala si cititoarele de sex feminin pot sa-mi dea dreptate ca marimea esapamentului este invers proportionala cu masculinitatea melteanului de Smardan. Ca si barbatii ce poate citesc acest post cand se gandesc la aparente: de cate sutiene push-up au fost pacaliti la viata lor…si extensii… si farduri…. si lentile contact si clasicul ” vremea ciclonului”; dar acesta va fi subiectul unui alt post.

Si cum spiritul de turma este molipsitor, mai vezi si “convertitii” la statusul de meltean motorizat. Bikeri care par oameni normali si cu mai mult de doi neuroni  sunt si ei contaminati de mersul pe doua roti pe trotuarul din centrul istoric.

Dar sa revenim la melteanul nostru ce se deghizeaza in motorist sa fie si el cool si interesant. Dar cum fiecare cioara pe croncanitul ei piere, asa si cu acest Meltenus Motoris Ex Humanum, la primul contact cu Homo Sapiens Sapiens el nu poate sa nu-si etaleze sorgintea de primata captiva in lantul evolutiv de acum 5000 ani.  Daca Darwin are dreptate si ne tragem din primate, cu siguranta atunci Meltenus Motoris are stramos direct euglena verde (Euglena viridis).  Si cu acestea fiind spuse consider ca rolul meu de pseudo-antropolog trebuie sa se sfarseasca aici si sa-i las pe cei cu adevarat in materie sa-i gaseasca originile in baltoaca primordiala.

Ceea ce vreau eu sa subliniez este faptul ca orice motociclist adevarat se va delimita fara sa clipeasca de aceasta manifestare a Meltenus Motoris – un cameleon ce nu reuseste sa pacaleasca insa pe nimeni, doar sa ne deranjeze. Am o vorba care-mi face placere ca se potriveste la fix:  – daca-ti lipesti pe cur pene, asta nu te face gaina!!!  q.e.d.

In rest, astept reactiile voastre si sper sa dati mai departe mesajul: NU MOTOARELOR PE TROTUARELE CENTRULUI ISTORIC…

Vom trece si la fapte cat de curand, daca cu vorba buna nu se poate…

La buna revedere bunii mei, la buna revedere…

Inceput ieri in fata primarie vanghelizate, protestul cetatenilor oripilati de gainariile “alesilor neamului” ce-si baga rubedeniile in mormintele adevaratilor eroi ai neamului romanesc, va continua si azi la Ministerul Apararii si va sfarsi joi la Arcul de Triumf.  In sfarsit media a incetat doar sa mai relateze de la fetele diferitelor locuri si a luat atitudine implicandu-se direct. Felicitari Radio Guerrilla pentru demersul la protest si pentru sprijinul acordat.

In cele ce urmeaza este mesajul protestului in formula Liviu Mihaiu :

PROTEST

SUNTEM UN GRUP DE JURNALISTI DE LA RADIO GUERRILLA . SI OAMENI PENTRU CARE CONTEAZA  CUM SE MOARE SI CUM SE TRAIESTE IN ROMÅNIA, SIMPLI CETATENI CARE VOR SA-SI AJUTE ISTORIA SI PATRIMONIUL NATIONAL SA NU DISPARA.

AM CITIT STUPEFIATI ANCHETELE ZIARULUI ADEVARUL PRIN CARE SE DEMONSTREAZA CUM DOI FRUNTASI AI VIETII POLITICE ROMÅNESTI PRIMARUL SECT.5, MARIAN VANGHELIE SI SENATORUL PSD CATALIN  VOICU AU OCUPAT, CONSTRUIT SI PROFANAT IN ULTIMII ANI DOUA MORMINTE MONUMENT ALE CIMITIRULUI BELLU, APARTINÅND A DOI GENERALI, EROI AI RAZBOIULUI DE INDEPENDENTA, IACOB LAHOVARY SI IOAN NICOLESCU ARGESANU.

ACEST FAPT SINISTRU REALIZAT CU COMPLICITATEA ADMINISTRATIEI CIMITIRELOR NI SE PARE INADMISIBIL SI REVOLTATOR, INDIFERENT DACA ESTI CREDINCIOS SAU LIBERCUGETATOR, PATRIOT SAU NU, SOCIALIST SAU LIBERAL, DACA AI CONSTIINTA SAU BANI, SI S-A TAIAT SAU NU SALARIUL SAU DACA MAI EXISTA  SAU NU CUVÅNTUL “ONOARE” SAU “IMPOSTURA” IN DICTIONARE..

NE GÅNDIM DOAR CA CEVA TREBUIE SA NE MAI RÅMÅNA DIN TRECUT, EROI SI MODELE DUPA CE CORUPTIA  A SCOS SI MONUMENTELE NATIONALE LA  MEZAT IN FOLOSUL “INALTILOR” FUNCTIONARI PUBLICI!


In alta ordine de idei dragii mei va invit sa raspanditi vestea si sa incercati sa sprijiniti acest protest pentru a nu lasa gainarii sa ne fure si vulturii neamului.

La arme…

Decat o secatura de comunist care azi depune coroane de flori….flancat de sepepisti si girofare.

Suntem o tara de 22 milioane de oameni care incurcam coloanele oficiale in trafic!!!

Ne pisam pe coroanele voastre de ipocriti si demagogi nenorociti!!!

Am preluat de pe Europa Libera acest articol de acum 10 ani care din pacate pentru clasa politica romaneasca cat si pentru noi, cei simpli si aparent fara de putere este si azi, la 20 de ani de la revolutie, atat de actual si trist.

9 decembrie 1999

Extras din emisiunea „Actualitatea românească” (Moderator: Radu Calin Cristea)

Degradarea politicului”. Un comentariu de Octavian Paler

În ultimii 10 ani s-au petrecut „nişte schimbări”, constată Octavia Paler: „am ieşit din frica politică, nu mai trebuie să suportam nici o uniformă ideologică. Pe de altă parte, există frică economică.”

„E greu însă să eviţi constatarea că multe valori, care aveau o strălucire aproape magică pentru noi, cu un deceniu în urmă, s-au uzat, s-au deromantizat, s-au degradat”.

În comunism, am cunoscut forma cea mai detestată a politicului, mărturiseşte Paler, ca in decembrie 1989, politicul să devină cuvântul de ordine „însemnând libertate, democraţie, speranţă”. „Era vremea de glorie a puterii celor fără de putere”.

Toate aceste ţin acum de trecut, sondajele de opinie arată că românii au o părere proastă nu numai despre politicieni dar şi despre politică.

„Degradarea politicului este evident o formă de oboseală, de uzură dar exprimă şi o criză de încredere pe care dezamăgirile au produs-o în societatea românească”.