Cioburi pe tavan…

Posted: 31/12/2012 in Bucuresti, De suflet, Dezvoltare Personala, Dudeism, Politically Correct, Uncategorized

Urmaresc de citeva ore cursorul ce-mi pilpiie pe ecranul gol si parca vizualizez astfel propriile-mi batai ale inimii.

Un an a trecut in care nu am avut de spus nimic in acest loc numai al meu pe care-l impart si cu voi toti… Azi voi asterne frinturi de ginduri desirate si incilcite gordilian.p e r s p e c t i v e   2 0 1 3 . . .

Ploua interminabil in mintea-mi si timpul il masor prin picaturile de ploaie ce mi se preling pe fata-mi si ajung stinghere si jucause sa-mi adape buzele-mi insetate de viata si de drum.  Se deschid noi orizonturi si altele apun deja uitate, iar eu in  starea-mi caracteristica de inefabil ma strecor pe usa afara si nu indraznesc sa privesc in urma-mi la cei dragi ce ramin incremeniti in amintirea-mi cu miinile ridicate intr-un semn de drum bun si vint din pupa.  Pornesc…  Pentru a cita oara si pentru cit timp?  Nici eu nu am idee, dar asta este cea mai minunata parte a unei calaltorii in care ai o vaga idee a destinatiei, dar niciodata nu vei sti ce si pe cine vei intilni.  Intreaga- mi existenta pina acum am tot cautat ceva, pe cineva cind trebuia doar sa ma gasesc pe mine. Am ajuns sa ma iubesc. Si astfel in sfirsit sint LIBER! Liber sa ma pot concentra cu adevarat si constient asupra-mi. Persoana cea mai importanta din viata mea a fost si cea mai “persecutata” emotional prin lipsa cu desavirsire a iubirii de sine. Nou nascut si egoistic insetat de cunoastere ma reped in tot ce este nou in speranta ca setea-mi va fi macar partial potolita de aceasta nezidita inca fiica a Afroditei…   Accept provocarea cu normalitatea cu care duc la gura un pahar de White Russian.

Continuarea intr-un episod urmator dragii mei…

Advertisements
Comments
  1. Sisterofmercy says:

    Love After Love

    The time will come
    when, with elation
    you will greet yourself arriving
    at your own door, in your own mirror
    and each will smile at the other’s welcome,

    and say, sit here. Eat.
    You will love again the stranger who was your self.
    Give wine. Give bread. Give back your heart
    to itself, to the stranger who has loved you

    all your life, whom you ignored
    for another, who knows you by heart.
    Take down the love letters from the bookshelf,

    the photographs, the desperate notes,
    peel your own image from the mirror.
    Sit. Feast on your life.

    Derek Walcott

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s