Archive for September, 2010

Aveam o mare problema cu memoria interna a HTC Desire-ului din dotare si am reusit urmarind pasii din tutorialul de mai jos sa scap definitiv de aceasta. Va invit si pe voi sa faceti acest lucru, cu un singur amendament: daca nu stiti ce faceti sau nu sunteti siguri pe voi, contactati-ma sa va              ajut ( merge si o bere).

Cum faci sa instalezi totul pe SD card in Froyo 2.2 afla AICI

Succesuri succesive

HTC Desire

Image via Wikipedia

Advertisements

Vineri, 24 septembrie a avut loc editia 2010 a World Draught Masters Stella Artois, un eveniment cu adevarat spumos si unic in peisajul romanesc.

Aici am intalnit multa lume buna din social media si nu numai, cu totii prezenti pentru a invata si onora “ritualul celor 9 pasi in turnarea berii” pe care Stella Artois il respecta de peste 600 ani.

Denumirea celor 9 pasi necesari in Ritualul de turnare perfecta a berii imprumuta ceva din terminologia medievala a cavalerilor: Purificarea, Sacrificiul, Alchimia Lichida, Coroana, Alungarea, Taierea capului, Curatarea,  Regula celor doua degete si ultimul pas – Rasplata. Grija cu care de peste 6 secole, Stella Artois urmareste sa puna in practica ritualul acestor 9 pasi se explica prin atractia pe care brandul Stella Artois o are pentru perfectiune si traditie.

Anul acesta, titlu “Maestru national al turnarii perfecte a berii” a fost acordat Nicoletei Tanase de la White Horse din Bucuresti. Ea va reprezenta Romania in finala internationala a concursului Stella Artois World Draught Master, ce va avea loc la Londra, pe 28 octombrie, in Old Billingsgate, alaturi de alti 32 barmani din diferite tari.

Astept cu nerabdare editia din 2011 a World Draught Masters Stella Artois si le doresc castigatorilor romani din acest an mult succes in finala de la Londra.

Sa ne vedem cu o bere Stella Artois perfect turnata in 9 pasi traditionali si in anul viitor.

Si nu uita:

“I’d rather die of thirst than drink from the cup of mediocrity”

Stella Artois Advertising Slogan

Deoarece este Marti si in mitologia populara se presupune ca sunt “trei ceasuri rele”, va propun sa “pacaliti” doua dintre ele cu un film emotionant “Das Leben der Anderen” sau “The Lives of Others” sau si mai bine pentru vorbitorii de limba rusa: ” Viata Celorlalti”.  Nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film film strain, a avut neobrazarea sa si castige acest prestigios premiu in 2008, daca nu ma insel.

Pentru cei ce sunt nascuti dupa 1989, filmul nu va transmite mare lucru sau nu vor putea ajunge la emotiile celor care au si trait povestea in comunism sub teroarea SRI-ului, Stasi-uli sau KGB-ului.

Filmul este o radiografie a Germaniei de Est in anii ’80 si ea macinata si sfasiata de teroarea politiei politice si a celor peste 200.000 colaboratori ai Stasi. Intr-o tara cu o populatie de 17 milioane, cei peste 300.000 de “turnatori” au reusit sa semene groaza si frica in sanul populatiei. Asta inseamna 2,5 % din populatie lucra pentru politia politica. O alta cifra ingrozitoare este urmatoarea: peste 10.000 de turnatori aveau varsta sub 18 ani.  Arhivele Stasi din Berlinul de Est sunt cele mai comprehensive arhive din intregul bloc ex comunist si nu numai.

Filmul urmareste perioada in care un tanar scriitor si dramaturg este supravegheat 24h din 24 impreuna cu iubita sa, o reputata actrita a vremii. Ofiterul insarcinat cu filajul este capitanul Gerd Wiesler ( Ulrich Muhe – mai cunoscut din rolul lui Dr. Mengele din filmul AMEN al lui Costa Gavras), un personaj inspaimantator ca si aspect si glacialitate a figurii, un reputat expert in interogatoriu, un perfect produs al sistemului totalitarist RDG-ist.

Filmul este “bantuit” de o piesa muzicala fantastica ” Sonate Vom Gutten Menschen” ale carei ritmuri si acorduri sunt in deplin aliniament cu tensiunea traita de personaje.  In mintea capitanului Wiesler, in lungile ore de supraveghere ( ascultare a convorbirilor telefonice, violare a corespondentei si inregistrarea fonica efectiva a “vietii” din apartamentul celor filati), ajunge sa se strecoare o raza de umanitate ce reuseste sa incalzeasca sufletu-i inert prin prisma acestei melodii.

Nuanta de gri caracterizeaza intreg filmul si deoarece mare parte din actiune se petrece la inceputul toamnei respectiv intreaga iarna, monocromia specifica predomina de la peisaje ( urbane-unele dezolante) pana la figurile personajelor si nu in ultimul rand se rasfrange asupra sufletelor unora dintre ei.

Cuplul filat este format din scriitorul Georg Dreyman ( interpretat de Sebastian Koch) si actrita Christa-Maria Sieland (jucata de  Martina Gedeck), care-si traiesc viata fara a banui – pana la un moment dat- ca sunt urmariti.

Pentru cei care sunt curiosi sa afle prin ce au trecut parintii lor si ce inseamna teroarea unui regim totalitar, in care dispareai fara urma de pe strada in plina zi, filmul va fi o experienta sper eu de neuitat. In acelsi timp poate vor aprecia la adevarata valoare actuala libertate de exprimare, de miscare si nu in ultimul rand libertatea de a avea o viata DEMNA.

Pentru cei ce au trait asta, nu pot decat sa spun ca acest film este absolut spectacular si cred ca sunt in asentiment cu mine cand spun ca ASA A FOST, chiar si mai rau.

O alta drama, de aceasta data in afara povestii filmului, actorul  Ulrich Mühe nu a trait sa-si primeasca premiul BAFTA pentru rol principal si nici OSCARUL pentru film…

Cover of

Cover of The Lives of Others

La buna reauzire dragii mei, la buna reauzire…


O trupa tare draga mie…

Azi avem Rolling Stones cu o melodie in ton cu vremurile ce le traim…

Get it in another country my friends…

Tot marti, cand participam la documentarea fotografica a unui making-off de emisiune pe teme de ecologie si responsabilitate civica, eram pe acoperisurile Bucurestiului si am surprins aceste “peisage”, cum minunat spunea o domnisoara in filmul “Asta seara dansam in familie” de acum 40 de ani.

Bucurestiul din aceasta postura va fi in centrul teleobiectivului meu in urmatoarele luni. Si poate se va lasa cu un vernisaj.  Deoarece toamna se numara bobocii….nu?

Ieri, intr-o zi de marti ca oricare alta, eram in prima mea experienta de fotograf pentru un making-off al unei emisiuni despre ecologie, bun simt si responsabilitate civica. Mergand pe bulevardul Magheru, in fata intrarii in teatrul Nottara intalnesc “eroul” din fotografiile de mai jos.

Pe fata lui se poate citi deznadejdea in fata vietii si incordarea aceea pe care o simti cand stomacul cere ceva macar “caldut”. Nu indraznea sa-si ridice ochii la trecatori si sa spuna o poveste. Doar statea cu acel carton pictat si indura ziua de marti, identica cu cea de luni si cu siguranta aidoma tuturor celorlalte din viata lui. Poate am fost miscat de postura lui, nu stiu, dar dupa ce am executat aceste doua fotografii mi-am permis sa-l deranjez cu o bancnota verzulie de 1 leu.  Mi-a multumit bisericeste pentru pomana fara sa-si ridice privirea mai sus de aparatul meu atarnat de gat.

In mod normal nu dau de pomana cersetorilor ce au peste o anumita varsta ce-i califica sa presteze unele munci sau servicii din care sa-si castige codrul de paine zilnic. Dar ieri….ieri a fost diferit.

Va las in compania imaginilor…

Se ia una bucata  asociatie culturala cu un nume neaos romanesc “Goodartofnoon” membra a unui alt consortiu cu nume pompos “Bright Light” ce se bucura  de  sustinerea (sic) a PMB si Administratia Monumentelor si Patrimoniului Turistic,  se arunca totul intr-un creuzet cu pedigree  presarat cu mac roz, cum place lu’ tanti Nutzi si astfel totul se transforma intr-o Sindrofie la Sosea.

Tu si cu mine, plebeii cetatii, suntem poftiti la o prima etapa a programului cultural “Harta Culturala a Sectorului I – Capitala Capitalei” in zilele de 18 respectiv 19 ale lui Rapciune ( adica maine si poimaine) nu mai tarziu de orele 11 trecute fix.

Cu alte cuvinte cu mic cu mare, domni, doamne si domnite cu fustite veniti sa va plimbati prin Capitala Capitalei, unde primar e Chiliman, mai exact  in parcul Kiseleff si pe traseele pietonale marcate special pentru a descoperi “incarcatura istorica” (si de praf as adauga eu) a Micului Paris interbelic.

Initiativa laudabila si nu in ultimul rand posibil educativa pentru tinerii bucuresteni sau provinciali care au auzit parca ceva de Micul Paris, dar nu reusesc sa-l gaseasca in Mall-urile capitalei.

Maestrul de ceremonii va fi Cilibi Moise – negutator de povesti – alias Cosmin Tudoran component trupa Ca$$a Locco ( castigatori la Webstock 2010 – viralul anului).  Daca trebuie adus un ardelean ca sa interpreteze un evreu din perioada interbelica in capitala miticilor pesemne ca e …. belita rau.

Dar cu siguranta vor fi rasete si veselie, role si dantelarie, joben si baston stilat asortat cu un halat.

Ne vedem deci la Sosea, pe mine ma veti recunoaste usor, voi fi cel de pe urmele Mitei Biciclista. Da, da…acela cu cercul.

La buna revedere bunii mei, la buna revedere…

Nimicul Paris11

Image by oaspetele_de_piatra via Flick

Nimicul Paris01

Image by oaspetele_de_piatra via Flickr

Acesti copii sunt incredibili, mai ales cel blondut.

Enjoy it…

Uite ca poate si micul Ford Fiesta daca are cine sa-l struneasca…

Omul este incredibil!

Enjoy…

Se mai lanseaza o “vorba” ca sa zic asa: Maximia…macar nu este tot atat de tembeloida ca marea ieseala…gata am zis-o…