Archive for April, 2010

Din ciclul de povestiri : ” Tara mica…cateva mese!” va invit sa urmariti o reclama de imagine a tarii noastre ce dateaza din 1964. Da…. nu ati inteles aiurea…1964. Trecand peste faptul ca este comandata de partidul comunist condus la acea vreme de tov.  Ghe. Ghe. Dej, clipul este facut cu ceva simt de raspundere. Se pare ca tot englezii, ca si cei de la Top Gear stiu sa scoata in evidenta ce avem noi mai bun in aceasta tarisoara.  Va invit sa va delectati cu o Romanie a parintilor nostri la doar 20 de ani de la inceputul erei comuniste, in plin elan muncitoresc.  Proletari din toate tarile….feriti-va!!!

APASA AICI

Advertisements

Un placut sentiment se strecoara, strengar precum un copil in camara bunicii plina de bunatati, in sufletul meu impietrit de ceva vreme… Este nascut de emotia primaverii ce va sa vina si mai ales a verii ce se intrevede in orizontul apropiat. Am intrat in luna Aprilie, in care acum 31 de ani ma nasteam intr-o semi-superba zi de joi. Un chin pentru iubita mea mama.  Ma simt ca fiecare dintre voi, sper cel putin, un norocos. Primavara este momentul in care o luam de la capat si in acest an va fi momentul in care eu voi hotara intr-un sfarsit ce voi sa fac mai departe…  Ajuns pe meleagurile natale revad fetze si oameni, oameni si fete si imaginile lor se succed cu o rapiditate ce ma face sa ma minunez de puterea subconstientului de a nu se “incarca” cu imagini absolut inutile. Ma salut la fiecare pas cu cate cineva cunoscut sau nemaivazut de ani buni si ma bucur de fiecare data. Apoi trec mai departe si aproape am si uitat… Asa vi se intampla si voua? Putin probabil…  Functionam fiecare intr-un ALT fel.

Petrec o dupa amiaza semi-superba de 3 aprilie, data ce pentru mine are o importanta si o semnificatie mai mult decat capitala. Sunt dator unei prietene de suflet sa reusesc!!! “Fiinta intru fiinta si nu fiinta intru devenire”, cum spunea Noica – este telul existentei mele . Mi se spune des ca sunt insolent si arogant. Dar eu mi-am reclamat adeseori acest drept de a fi insolent si-mi justific atitudinea prin prisma relatiei mele pasagere cu filozofia celor trei mari impertinenti ai secolului XVIII: Voltaire, Rousseau si Diderot. Filozofia are menirea sa irite comoditatile noastre.  Sa nu credeti ca pozez intr-un filozof, departe de mine o atat de mare insolenta. Sunt doar un tip cu ceva experienta si cu o neistovita sete de a pune sub semnul intrebarii tot ceea ce ma inconjoara. Multi o faceti, putini inteleg si mai putini raman cu ceva dupa aceasta introspectie…

Vreau sa ma trezesc, vreau sa ma smulg din gloata si vreau sa alerg zburand liber catre viata ce mi-a fost incredintata, promisa si niciodata oferita pe tava!

Fiinta intru fiinta…