Archive for February, 2010

Venind azi spre casa, de la impinsul tomberoanelor ascultam city fm la ricul meu cu dubla galena si ma loveste aceasta melodie si mai ales versurile pline de …. speranta.  Ma gandeam la toate femeile pe care am avut privilegiul si nu in ultim rand placerea sa le cunosc pana la 30 ani. Experientele traite alaturi de ele ma fac azi barbatul care sunt si care cauta in continuare asiduu si fara sa precupeteasca nici un efort acel ceva care te face sa vrei sa te opresti la una! La una singura… Dragii mei…am vaga impresie ca nu exista acel ceva ce te poate opri din cautare sau nu poate fi definit de mine la acest moment. Si este trist… Fiecare cautam ceva, altceva, pe cineva, uneori pe oricine care sa ne suporte tacanelile, obsesiile, viciile, fetisurile, ideile, gandurile ciudate ce transpira cu iz de floare de colt dintr-un ungher uitat si ascuns al subconstientului obosit de atatea fete si atatea pozitii ciudate. Suntem nascuti sa fim contorsionisti. Nu suntem niste animale care ne-am nascut sa fim fericite. In nici un caz. Suntem nascuti cu singurul scop de a procrea!!! Tot ce ne dorim este sa ne raspandim samanta “pretioasa” in toate cele 4 zari si sa ne pisam pe roza vanturilor razand.

Doresc ganduri mai bune acum la inceput de primavara…

Va doresc sa va doriti si sa va opriti din pribegie. Se pare ca merita…

Va urma…

Advertisements

Am gasit cadoul perfect…pentru mine

Daca te intereseaza sa ma surprinzi mai mult decat placut, atunci be my guest AICI!!!

La buna reauzire dragii mei…

Fundatia Nicu Alifantis impreuna cu Jurnalul National au lansat saptamana trecuta un disc de mare exceptie pe care nu-l mai scot din CD player anul acesta pentru nimic.  Coperta acestui minunat compendium de melodii de suflet este un adevarat album de fotografie semnat de nimeni altul decat Razvan Voiculescu , alaturi de care am avut placerea sa descopar o alta fata  a Dobrogei, calare pe mobre in cadrul EMA II 2008.

Voi reda un text scris de Nicu Alifantis, sper sa nu se supere:

Cu patru ani in urma, un drag prieten de suflet imi destainuia la un moment dat cum ca lui ii place sa ma asculte iarna, ca si cum as fi un cantaret de semineu!…

Mi-a placut mult asta si asa s-a nascut in mine ideea acestui album. Recunosc ca am momente, din ce in ce mai des, cand ma apuca nostalgia acelor cantece simple, cu vorbe frumoase, care spun atat de multe; mai ales povesti tandre, calde, sensibile, nascute din suflet ca o rasuflare…

Toti cei ce-au fost alaturi de mine, si carora le multumesc pentru asta, mi-au inteles intentia si au reusit sa creioneze acel spatiu pe care mi-l doream, atat prin sunet cat si prin imagine: un spatiu uman, natural, prietenos, cald, sensibil, facand din aceasta insiruire de cantece, o poveste ce se lasa spusa si auzita de cativa oameni adunati undeva, in fata unui semineu la o ceasca de ceai englezesc, cu o tigara buna de foi si cu un whisky malt scotian, vechi de cand lumea…”

Dar sa lasam menestrelul sa-si spuna povestea….

Tu prietene cititor,  imagineaza-ti un semineu sau aprinde-l pe al tau si asculta acest CD exceptional…..si asculta….. pana la sfarsitul lumii….