I never been an iPhone enthusiast but the mother company – Apple – has been one of my favourites from the beginning of my time in front of a computer back in the ‘80’s and ’90′s.  The innovative and the simplicity of their products made the Apple one of the most trusted and respected brands in the dynamic world of software and computer design. The brilliant spirit and the intelligence of the founder, Mr. Steve Jobs has been during the years a vector of how life should be lived and not be outlived by life itself.  I need to write about this because the world will never be the same and the spirit of Steve Jobs will outlive us and generations to come.  I will say without any doubt that he is like the Halley’s comet…. hopefully we will see his light again during our live time.

R.I.P Mr Jobs…

HOW TO LIVE BEFORE YOU DIE by Steve Jobs

Stau si ma intreb daca aceste zeci si sute de cauze care circula pe facebook au si o finalitate concreta in viata reala?!?

Exista o isterie “feisbuciana”  – terminologia e productie proprie cu tot cu drepturi de autor – ce ma agaseaza zilnic cu aceste chemari la cate si cate cauze.

Toata lumea sta linistita lipita de scaune la birou sau pe acasa sau pe unde mai acceseaza facebook-ul si dupa ce au invitat toata lista de prieteni sa salveze rata cu gat rosu de pe grindul Cormoranului ciufulit de berze se relaxeaza si un zambet tamp presupun ca le mijeste in coltul gurii.  Chiar cred ca au rezolvat ceva, ca au salvat lumea, caii din padurea Letea sau au reusit sa-l dea jos pe Basescu stand si dand click-uri si like-uri aiurea.

De ceva vreme ma gandesc sa termin cu facebook-ul, dar sincer la ora actuala e singura modalitate de a restabili legaturi cu oameni/ prieteni  imprastiati pe intreg mapamondul.

Pana la o noua revolutie in platforme de social media, va trebui sa “suport” agasantele invitatii la cauze fara nici o sansa de finalitate…

La buna revedere dragii mei, la buna revedere!

Facebook logo

Image via Wikipedia

 

 

Astazi 17 iunie 2011 se implinesc 101 ani de la primul zbor al unui roman cu un avion construit si pilotat de el. Discutam despre Aurel Vlaicu si al sau aparat de zbor Vlaicu I.

Biografie:

A terminat Colegiul Reformat al Liceului Calvin din Orăştie, care din 1919 încoace a fost numit “Liceul Aurel Vlaicu”, luându-şi bacalaureatul la Sibiu în 1902.

Şi-a continuat studiile inginereşti la Universitatea din Budapesta şi Ludwig-Maximilians-Universität München, în Germania, obţinându-şi diploma de inginer în 1907. După ce a lucrat ca inginer la uzinele Opel în Rüsselsheim. În 1908 se întoarce la Binţinţi unde construieşte un planor cu care efectuează un număr de zboruri în 1909. În toamna lui 1909 se mută în Bucureşti şi începe construcţia primului său avion, Vlaicu I, la Arsenalul Armatei. Avionul zboară fără modificări (lucru unic pentru începuturile aviaţiei mondiale) în iunie 1910. În anul 1911 construieşte un al doilea avion, Vlaicu II, cu care în 1912 a câştigat cinci premii memorabile (1 premiu I si 4 premii II) la mitingul aerian de la Aspern, Austria. Concursul a reunit între 23 şi 30 iunie 1912 42 piloţi din 7 ţări, dintre care 17 din Austro-Ungaria, 7 germani, 12 francezi printre care si Roland Gaross, cel mai renumit pilot al vremii, un rus, un belgian, un persan şi românul Vlaicu. Cel mai mare ziar vienez,  se exprima astfel despre zborurile lui Vlaicu: “Minunate şi curoajoase zboruri a executat românul Aurel Vlaicu, pe un aeroplan original, construit chiar de zburător, cu două elici, între care şade aviatorul. De câte ori se răsucea (vira) maşina aceasta în loc, de părea că vine peste cap, lumea răsplatea pe român cu ovaţii furtunoase, aclamându-l cu entuziasm de neînchipuit.”.

La 13 septembrie 1913, în timpul unei încercări de a traversa Munţii Carpaţi cu avionul său Vlaicu II, s-a prăbuşit în apropiere de Câmpina, se pare din cauza unui atac de cord.

În anul urmator, prietenii săi Magnani şi Silişteanu finalizează construcţia avionului Vlaicu III, şi cu ajutorul pilotului Petre Macavei, efectueaza câteva zboruri scurte. Autorităţile vremii interzic continuarea încercărilor; în toamna anului 1916, în timpul ocupaţiei germane, avionul este expediat la Berlin. A fost văzut ultima dată în anul 1940.

Multumesc prietenei mele Renatta Stepanov ce mi-a deschis ochii asupra insemnatatii acestei zile.

La Multi Aniu’ Renatta si Misu azi 17 Iunie 2011…

image

image

image

Fitze….

Posted: 11/04/2011 in Distraktie, Photo
Tags:

image

De aici ma dezbrac…

Coffee….

Posted: 11/04/2011 in Photo
Tags:

image

 

Mi-a atras atentia un pasaj dintr-un text scris de José de Sousa Saramago in “Caietul – Texte pentru blog: septembrie 2008-martie 2009″ si anume:

” Am de gind sa fiu, in felul meu, un stoic practic, dar indiferenta pe post de conditie a fericirii n-a avut niciodata loc in viata mea, si daca e adevarat ca ma incapatinez sa caut linistea spiritului, la fel de adevarat e si ca nu am scapat si nici nu am de gind sa scap de pasiuni. Incerc sa ma obisnuiesc fara prea mult dramatism cu ideea ca trupul nu e doar supus limitelor, ci este de asemenea, intr-un anume fel, in orice moment, deja limitat. Ce importanta are asta, totusi, daca fiecare gest, fiecare cuvant, fiecare emotie sint in stare sa nege, in orice moment, aceasta limitare? De fapt, ma simt viu, foarte viu, mai cu seama cind, dintr-un motiv sau altul, trebuie sa vorbesc despre moarte….”.

Citiri minunate si voua dragii mei si astept cu interes recomandarile voastre pe tematici similare.

 

Bon Appétit…

Posted: 16/02/2011 in Photo
Tags: , ,

Cookies…

Posted: 16/02/2011 in Photo
Tags: ,

 

I just made some cookies…

Loving Oysters…

Posted: 16/02/2011 in Photo, Things I see
Tags: , ,

Getting used with Oysters…

Acesta este un ghid in 3 pasi simpli de urmat:  cum sa scapi de prietena cu probleme la mansarda:

In primul rand se ia una bucata prietena plecata cu sorcova care-ti face viata un calvar. Asta e simplu, se afla deja in dotare.

Pasul 1:  O anunti ca ai castigat la loteria vizelor Green Card de SUA.

Pasul 2: Astepti reactia ei garantata de isterie – in timp ce stai impasibil pe canapea si te uiti pe CNN sa te acomodezi cu stirile si limba.

Pasul 3:  Dai de baut la cativa prieteni in cinstea minunatei vesti ce-ti va schimba viata si pe ea nu o inviti.

Te intorci acasa si descoperi, fara emotie sau surpriza ca nu mai ai nimic in apartament, dar esti LIBER si poti sa-ti vezi linistit de viata chiar si in Romania daca nu ai castigat pe bune o viza de state.

Pentru cei care au castigat un loc la rame in marea galera sclavagista americana, le doresc multa bafta si ne vedem poate odata la NY intr-o dimineata la ora 6 alergand bezmetici in Central Park pentru a fi in forma maxima la jobul ce ne va manca sanatatea si mintile 12 ore zilnic.

Live the american dream the romanian way…

Central Park

Image via Wikipedia

Sunset Over Central Park NYC

Image by JohnBrody.com via Flickr

In viata daca nu vrei sa auzi minciuni e bine sa nu pui intrebari…

Exista in fiecare din noi un mic demon ce ne biciuieste uneori sa spunem un mic neadevar, nu neaparat o minciuna, doar ceva nu chiar in deplin acord cu realitatea. De ce o facem? De ce nu ne da pace? Deoarece adevarul nu este intotdeauna ceea ce interlocutorul nostru doreste sa auda. Sau asa ne inchipuim noi, ca e mai bine sa-l protejam… Dar oare cu adevarat dorim sa nu ne ranim prietenii sau suntem egoisti defapt?  Ne este rusine cu adevarul? Probabil, de cele mai multe ori pot admite ca da. Este insa adevarul zamislit de propriile noastre fapte, poate nu din cele mai eroice sau mai brave, asa numitele prostioare cotidiene. Si in definitiv ajungem la concluzia precum ca suntem eminamente egoisti si tinem doar la imaginea noastra.  Este atat de simplu sa interpretezi un fapt intamplat si in 8 din 10 cazuri vei incerca sa te pui TU intr-o lumina cat mai favorabila. De ce facem asta? De unde setea aceasta dupa recunoasterea celorlalti? Pur si simplu este o forma de prostie omeneasca. Aceea de a cauta neostenit in ochii celor din jurul tau aprobarea ca esti o persoana interesanta si nepretuita.  Lipsa de siguranta de sine ( a se citi diferit de fudulie – care este o alta forma de prostie) si mediocritatea fac din majoritatea oamenilor de azi niste mincinosi si vanitosi in definitiv niste indivizi prosti.   Si eu sunt unul dintre ei. Dar admitand faptul ca sunt prost este un exercitiu de inteligenta si o dovada a faptului ca nu sunt un tampit cu epoleti in regula.   De aici incolo va fi greu sa ma mentin echidistant vis a vis de  prostie, deoarece ca orice alt cancer al omenirii te ataca si te consuma din-launtru catre exterior, rar dandu-ti de veste de marimea penibilitatii propriei persoane.

Nu ramane decat sa ma asum ca prost, unul ca si toti ceilalti ce incearca sa-si bucure sufletul si existenta cu tot ce-i ofera viata bun sau rau. Si cel mai important sa nu incerc sa consum din alte fiinte doar pentru ca mi se ofera prilejul. Important este de inteles ca a rani este extrem de facil, in genere sa faci rau este mai simplu decat sa faci bine cuiva. Gandeste-te cand a fost ultima oara cand ti-ai repezit aiurea partenerul sau prietenul, doar pentru ca TU aveai o zi proasta. Eu o fac extrem de des si o fac in contul persoanelor care tin cel mai mult la mine si la care ma gandesc ca TREBUIE sa ma inteleaga.  NU! Nu trebuie altcineva sa suporte propria noastra neputinta, frustrare si in definitiv prostie.

Strange-i in brate si cere-le iertare si cand o vei face…incearca sa te hranesti din lumina ce va aparea in privirea lor.  Atunci vei sti ca ai facut un lucru minunat si nu o prostie.

Ne revedem curand….